Câteva gânduri

Mă pregătesc de vacanţă. Una scurtă, dar cu siguranţă frumoasă. În urmă cu ceva vreme, făceam o listă cu locuri în care mi-ar plăcea să ajung. E un oraş din enumerarea aia! ŞTIU că o să-mi placă! Nu mă întreba de ce... Am în minte frânturi de imagini dintr-un film, pe care l-am văzut mai de mult. De atunci mi-a plăcut. O să-mi fie bine...

Ne vedem în weekend, la Observator, la ora 19. De acum, DOAR acolo.:)
Am abandonat puţin blogul, dar nu de tot. Între timp, am mai scris câte ceva şi AICI.

Spectacolul ingrozitor al mortii

Nu credeam ca sunt atat de sensibila. Lucrez la stiri de aproape 9 ani. Timp in care am transmis de la inmormantari, de la inundatii, crime, rapiri, din case in care tocmai murisera oameni. Dupa ce incheiam transmisiunea, aproape ca mi se stergea din minte povestea tragica despre care tocmai vorbisem. Am observat, insa, ca lucrurile s-au schimbat, cu trecerea anilor. Pe de-o parte varsta, pe de alta parte, evolutia ideii de "live", in televiziunile de la noi.

Am ajuns sa transmitem MOARTEA in direct. Minut cu minut, in cele mai groaznice detalii. Acum trei zile, am mers la Sala Radio, acolo unde era priveghiul artistei. Inca din redactie, le-am spus sefilor mei ca REFUZ sa transmit de la doi metri de sicriu. Mi se pare o indecenta uriasa. Si, intr-adevar, am fost singurul reporter care nu s-a bagat in sufletul familiei. Toti ceilalti vorbeau despre moarte, la doi pasi de ea... Fete cu microfonul in mana, in slapi si fusta scurta, operatori care se pozau cu sicriul in spate, fotoreporteri, agatati de tavan, sa prinda un prim-plan bun cu moarta. Nu, de fapt gros-plan... In tot acest timp, oamenii trec pe la catafalc. Cei mai multi filmeaza sau pozeaza cu telefoanele mobile. PUN MANA PE EA! Ii fotografiaza sotul... Vad bunici cu nepoti, iar in dreptul sicriului, II RIDICA IN BRATE! SA VADA INAUNTRU!!! La televizor, spectacolul mortii e in toi. Cadre stranse, cu figuri indurerate, montate in DMC(pe lent, ca sa fie mai dramatice). Se numara lacrimile sotului, in direct. Mama lesina, iar televiziunile dau intruna secventa asta... La inmormantare, in primul rand stau cameramanii. Focus pe groapa... Si iar lacrimi, lacrimi, lacrimi... Daca ai ratat ceva la televizor, nu-i nimic, gasesti in ziare. Acolo e si mai si, ca n-au CNA-ul pe cap, deci nicio cenzura...

Ce Dumnezeu se intampla cu noi?! Eu stiu ca raul atrage si ca tentatia de a vedea este foarte mare, dar unde e DECENTA?! Mai tineti minte ceremonia, in memoria lui Michael Jackson, transmisa si ea, in direct, de o lume intreaga? A fost ceva, acolo, care v-a bulversat, vreun amanunt sordid? Eu spun ca nu... Si acolo era durere, dar a fost si decenta.

Unde, in ce punct s-a stricat poporul asta la cap? Sau asa am fost dintotdeauna? Pe mine, vestea mortii Madalinei m-a socat, dar ce a urmat, M-A TRAUMATIZAT! O sa am nevoie de zile bune, poate saptamani, ca sa ma vindec sufleteste de ce am trait, de miercuri incoace. Sa pot sa dorm linistita. Sa nu-mi mai revina obsesiv, in minte, imaginea mortii si a grotescului...

Amestecate

ploaie de vara,
intr-o dupa-amiaza cu oamenii pe care-i iubesc.
dor de tataie
cateva raze de soare, la apus...
un lan de floarea-soarelui, cu palarii ravasite de apa
aroma de porumb fiert
drumul spre casa
decizii...