...doua saptamani!!! Ca-n cantecul ala: "numar zileleee, numar noptileee", asa sunt. Parca mai obosita ca oricand. Lupt cu mine, diminetile, ca sa reusesc sa ma trezesc. Mi-e tot mai greu sa ma desprind din somnul ala dulce. Tot sper sa mai apuc vreo zece minute. Cu vise de-a valma, amestecate cu crampeie de realitate. Latratul cainelui din vecini, un claxon de masina, vreun muncitor care asfalteaza si care urla ca nu stiu ce nu e bine, sirena masinii de pompieri. Si apoi sunetul brutal al ceasului si cele cateva clipe de deruta. Il las sa-mi sune-n creieri, apoi cedez si-l opresc. Inca o zi... 12 pana la vacanta de vara, aruncata la inceput de septembrie.
Si da, vine toamna. O simt in aer. Se grabeste, anul asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu