Pamantul se scutura la intervale de cateva minute. Lung si agresiv. Ca un cutremur ce nu se mai termina. De fiecare data, imi sare inima din piept. Incerc sa ma controloz. E greu, sunt in emisie. La prima zgaltaietura, inghetam cu totii. Cineva din emisie imi spune ca are senzatia ca-i aluneca scaunul. Se vede si pe post. O imagine tremurata, care-si pierde claritatea. Si, ca un facut, pamantul nu se misca decat cand suntem pe sticla...
Asa a fost azi, la Observator 16. Sunt ei, muncitorii cu ustensilele lor. Si vesnicul pasaj din Baneasa, care parca nu se mai termina. Acum sapa o groapa imensa chiar in fata Antenei. De aici si "cutremurele" de astazi.
De cateva luni, sa treci/sa stationezi/sa lucrezi in zona e un calvar. Goana dupa un loc de parcare dureaza minute bune. Locatarii din blocurile de pe DN 1 sunt si ei exasperati. Simt in fiecare zi trepidatiile pe care le-am descris mai sus.
Oamenii aceia lucreaza haotic. Daca esti pieton, mai bine ocoleste zona! E pericol mare!!! Niciun gard care sa delimiteze lucrarile, nimic... Practic, mergi direct pe mijlocul soselei. Dumnezeu cu mila...
Eu sunt patita. Intr-un weekend cu ploaie torentiala(ploaie de-aia de Bucuresti, care inunda tot), s-a surpat malul de pamant. Masina mea era parcata acolo si a fost inghitita de craterul imens... Nu eram in tara, dar colegii mei s-au straduit s-o scoata de acolo. Si uite asa, pentru o seara, masina mea a fost tv star in transmisiunile colegilor de la Antena 3.
Pasajul care ne-a dat vietile peste cap ar trebui sa se termine in decembrie. Eu, insa, nu cred... Teoretic, mai avem vreo trei luni si jumatate de cosmar. Practic...
cred ca in primavara tot despre asta vom scrie pe bloguri :) m-as mira sa se tina de cuvant si sa fie gata la timp.
RăspundețiȘtergereSimo...eşti în blogosferă şi nu spui nimic ....hmmmm...
RăspundețiȘtergereNadina, am putea face o bursa a pariurilor!
RăspundețiȘtergereNico, vezi daca nu esti pe facebook?:))
simona, nici nu stii cat ma bucur ca ai blog! felicitari, scrii tare frumos!
RăspundețiȘtergerema bucur ca-ti place, lara! te mai astept pe aici:)
RăspundețiȘtergereFrumos blog ai Simona! Daca nu ma acceptai ca prieten pe Facebook nu aflam de existenta lui. Ma bucur ca ai avut posibilitatea sa vezi acele locuri minunate din Ierusalim si ne-ai impartasit si noua gandurile tale.
RăspundețiȘtergere