Sta chircita, pe o patura, direct pe dalele din piatra. Zambeste, pierduta in propriile-i ganduri. O vad de vreo doua zile in acelasi loc si m-am apropiat, ispitita de aroma de branza si lipie, coapta pe plita.
Isi ridica privirea spre mine si-mi face semn sa ma asez. Ma uit la mainile ei. Cele mai albe maini... Cu degete lungi, frumoase, curate ca faina pe care o amesteca. Nevin are maini foarte frumoase, mai frumoase ca ale fetelor de oras. Dar mainile ei nu au greutate! Sunt usoare ca un fulg si daca n-as vedea bine ce face, as putea crede ca framanta aer, si nu aluat. Coca se intande usor, sub degete, ca o batista subtire. E atata pace pe chipul ei, de parca pacea intregii lumi ar depinde de mainile sale... Cu o miscare ferma, dar gratioasa, ploua branza pe foita de aluat. Apoi, o face pachet si o arunca pe plita. Si astept...
O miros, iar aroma calda imi innebuneste simturile. Papilele-mi sunt lacome. Infulec. Pastrez o bucata lipita de cerul gurii, s-o patrund de tot. Gustul explodeaza si ma invaluie. Aroma de lipie fina de casa, calda si buna, s-a amestecat minunat cu branza sarata si ierburile aromate. Inghit bucata de gozleme. Si nu ma mai satur...
Gozleme, dupa reteta lui Nevin
aluatul: 1 kg de faina, 1 ou, un pahar cu lapte, sare, apa
branza sarata si mirodenii
spor la gatit la intoarcere...:):):)!
RăspundețiȘtergerechiar iti place sa scrii...si gurmanda..
RăspundețiȘtergere