O zi la Ierusalim

Lacrimi, varsate in surdina, pe lespedea rece.

O vezi de la intrare: mare, galbui-roscata, lucioasa. Oamenii stau ingenunghiati in juru-i. Ma apropii si ma asez si eu. Piatra miroase a mir si iasomie... Piatra pe care trupul lui Iisus a fost coborat de pe cruce, asezat acolo de catre femeile mironosite si imbalsamat cu mir si aloe. Mirosul e coplesitor si aproape ca nu ma mai satur. Imi dau seama ca tremur si ca am nod in gat. Plang de emotie. Stiu ca nu pot zabovi prea mult. Mai sunt si altii care vin de departe si tanjesc si ei la atingerea asta. Ma ridic si ma asez la coada, ca sa intru in Sfantul Mormant. E cald si, in mod normal, mi-ar fi rau de la mirosul de lumanari si tamaie. Inainte sa intru, mi-era foame si sete. Acolo, insa, inauntru, mi-a fost bine si liniste. Nici foame, nici sete, nici oboseala, nici nerabdare... L-am simtit mai aproape ca oricand. Si II multumesc pentru trairea asta!
Aveam nevoie...

Forfota, strazi inguste, copii scapati de la scoala, turisti tarandu-si picioarele grele, in arsita dupa-amiezii. Ghidul vorbeste mult, in rusa. Nu inteleg nimic. Ii spun sa-mi zica unde suntem si citesc din cartea mea despre Pamantul Sfant. Comerciantii ma imbie cu margele colorate, haine traditionale si ceramica armeneasca. Ne grabim, sunt atatea de vazut si doar cateva ore. Locuri binecuvantate, toate. Mi-ar placea sa am timp sa zabovesc in orasul vechi, in fiecare cartier in parte. Sa stau de vorba cu oamenii, sa negociez pentru fiecare margica, sa mananc pe strada, dar mi-e imposibil. Data viitoare...

Iti apare de departe. Separat de un parapet. Femeile in dreapta, barbatii in stanga. Ruga la Zidul Plangerii e pazita de soldati in haine verzi, cu mitraliere la brau. Nu sunt incrancenati, ba chiar iti fac si o poza, daca ii rogi... Ma apropii si imi pregatesc biletelele cu dorinte. E greu de gasit o firida libera si totusi o vad. Le asez cu grija si ma rog in tacere. Sunt inconjurata de femei care plang. Si aici, coplesitor.

Ierusalimul are un aer aparte. E multa emotie, acolo. Un oras pe care-l strabati in tacere, cu capul plecat si, de multe ori, cu ochii in lacrimi...