E liniste, aici. De fapt, un mare paradox. In timp ce scriu randurile astea si beau un ceai, cineva canta la pian, in holul hotelului, Silent Night... Afara sunt peste 30 de grade, aer sufocant, nu cred ca adie vreodata vantul. Si pianistul continua cu muzica de iarna. Daca stau bine sa ma gandesc, imi place. N-am ascultat niciodata muzica de Craciun, in alta perioada a anului. Cica nu ar fi bine sau e doar o superstitie idioata. Dar uite ca acum, desi ciudat, se potriveste cu tot, mai ales cu starea mea.
Am adormit pe malul marii. Asa patesc mereu. Sunetul valurilor e, pentru mine, cel mai grozav calmant. Si acum mi-e somn. O fi de la muzica... Si daca adorm si vine Mos Craciun? Vine, nu vine... Nu, nu vine! Desi i-ar placea si lui...
Simona, esti grozava ! Numai tie ti se intampla asemenea intamplari nu intamplatoare, cred eu?
RăspundețiȘtergereE si amuzant, ba chiar am ras, cand am citit
ce scrii, da , asa e, ciudat dar foarte frumos ! De neuitat ! Si valurile si pianistul... noaptea si tainicul ei... sa stii ca e semn bun!
Rodica Prichici
Nu vine Mosu' ca acum e la Cerbul de aur...
RăspundețiȘtergerePoți să ceri de la recepție cablu pt Internet. Ai priză de net în cameră... Și un om de IT, dacă e cazul :)
RăspundețiȘtergeredaca ar fi sa plec pe-o insula pustie as lua trei lucruri cu mine: pe tine, un dvd si seria lost in caz ca ne plictisim:)) revenind la pian,nu sunt cuvinte destul de demne sa stea langa un instrument..
RăspundețiȘtergere