32

"32... Nici prea mult, nici prea puţin. Îmi spunea cineva că adevărata viaţă începe după 31 de ani. Că până atunci copilărim, ne pisicim, experimentăm. După 31 ar trebui să ştim să alegem ce-i mai bun, ca mai apoi, după 40, să începem timid să culegem roadele... Asta aştept eu de la mine. Până acum, am fost foarte captivată de profesia mea. De multe ori, mi-am neglijat viaţa personală. Nu, nu e un regret. Şi mai cred că toate se întâmplă la timpul lor. O să am mai multă grijă de sufletul meu. În rest, aş vrea să călătoresc. Sunt fericită atunci când văd lumea. În ultimul an, am avut câteva vacanţe minunate. Am cunoscut două oraşe magice, Istanbul şi Ierusalim, în care simt c-o să mă mai întorc. Dar până atunci, lista e lungă... Sunt atâtea locuri pe care vreau să le descopăr! Uite, poate la 32 de ani o să ajung să văd New York-ul...
Mi-e bine atâta vreme cât părinţii mei sunt bine. Mi-ar plăcea să-i am mai aproape, să fie cu mine astăzi. Dar Iaşul e la 500 de kilometri... Respectăm însă tradiţia cu sfinţenie. La 31 octombrie, mă sună la 7:50 dimineaţa, ora la care am venit pe lume, şi vorbim. Eu, somnoroasă, ei, emoţionaţi... Îmi povestesc de ziua aia de toamnă blândă, când m-am născut, la o maternitate în Copou. Sunt mândră de ei, la fel cum şi ei sunt mândri de mine.
Le mulţumesc telespectatorilor mei.Şi celor care mă laudă, şi celor care mă critică. Oamenii ăştia frumoşi mă primesc în casa lor în fiecare zi.
Le mulţumesc pentru că, din noianul ăsta de televiziuni, ne aleg pe noi! Gândul că ei sunt acolo mă ajută să merg mai departe. Să-mi doresc să fiu mai bună. Fără ei, astăzi, n-aş mai fi scris 32 de rânduri în Jurnalul Naţional..."

PS. L-am scris pentru Jurnalul National. Au o rubrica "Astazi e ziua ta..." Le multumesc si celor care mi-au trimis aici ganduri frumoase. Am avut doua zile de nastere:) Dar despre surprize, tort, zambete, flori si zapada, maine...