luni, 12 octombrie 2009

Tot inainte!

UPDATE!!! Deadline-ul 1 Decembrie nu mai este o prioritate! Reprezentantii Companiei Nationale de Autostrazi spun, acum, ca spera sa termine pasajul din Baneasa... inainte de Craciun! De data asta, toamna e de vina.... caci toamna ploua... Iar anuntul vine azi, cand e in joc scaunul lui Boc... Offf

Orasul nu mai respira de mult, ca intr-o moarte clinica. E conectat, condamnat la tevile de esapament ale miilor de masini. Totul e static, murdar si gri. Cand ploua peste orasul muribund, nimeni nu mai are scapare...
Plaga purulenta e aici, in Baneasa. De doi ani, oamenii orasului ingurgiteaza praf, iar masinile si utilajele inoata in namol. Plaminii nostri sunt negri. Noi, cei care venim aici zi de zi, caci asta e viata, ei, cei care locuiesc aici. Nu ne-a intrebat nimeni daca ne convine, nu ne-a explicat nimeni la ce ne va folosi. De ce-am conta?!
Intr-o zi frumoasa de vara, premierul Boc a venit intr-o vizita de lucru. Si a dat verdictul: Pasajul Baneasa va fi gata pe 1 decembrie!
De atunci, au inceput nebunia si restrictiile. Azi o strada, maine doua. Pana cand nimeni nu mai face dreapta, nimeni nu mai face stanga. Mergem cu totii... inainte! Tot inainte, spre 1 decembrie, atunci cand Boc, in micimea lui, va strabate in masina cu girofar celebra ctitorie!
Totul, pentru el!
Iar pentru noi, nimic! Lasa, data viitoare...

10 comentarii:

  1. Si daca nu s-ar respecta termenul ? Sa-l vedem atunci pe Micimea Sa cum gaseste scuze ... .
    Sau nu mai gaseste nimic pt. ca s-ar putea ca pana atunci el , insusi ,sa nu mai fie nimic .

    RăspundețiȘtergere
  2. si totusi, fara astea nu putem. Boc, neBoc, asa se lucreaza in aceasta tara, cu acesti oameni care nu pot fi condusi cat de cat decat intr-o dictatura.

    O poezie care are, pe ici pe colo, acelasi sentiment:

    faţa de lucru


    sunt un tip urban
    iubesc asfaltul fiert cu urme de toc înalt
    noxele
    soarele trântit ca o pleaşcă într-o nesimţire aproape umană peste piaţa universităţii
    ora când curentul alunecă moale şi cald pe liniile tramvaielor care se retrag
    mirosul lor de fiare brute care au cărat toată ziua

    oameni obişnuiţi
    cretini
    genii
    târfe
    aurolaci
    femei fatale
    ţigani scuipători de seminţe
    elevi
    studenţi
    puşcăriaşi evadaţi
    criminali neştiuţi de nimeni
    medici care salvează condamnaţi

    iubesc pasajul dintre unirii 1 şi unirii 2
    puhoiul de oameni care gâlgâie prin el ca printr-o venă
    pentru a se sparge mai adânc sub pământ

    iubesc cimitirul bellu unde scheletul lui nichita levitează în cavou
    luminându-l
    şi toţi morţii bucureştiului care se răcoresc sub marmura albă ca zăpada
    a lui videanu

    iubesc traseul lui 311
    îmi place să mă urc la billa în titan
    > trec podul peste parcul ior
    copacii se lipesc şi se dezlipesc de retină
    cu viteză mare şi verde
    > bulevardul mihai bravu
    unde şi astăzi mă uit la geamurile mădălinei
    habar n-am dacă mai locuieşte acolo
    nici dacă mai trăieşte măcar
    mulţi în locul meu şi-ar fi impus să nu se mai uite
    dar mie nu-mi place să mă falsific
    să-mi umplu sufletul cu polistiren expandat
    cu tot albul lui de serafim în fluturare
    > când trec prin faţa pro tv-ului mă uit după
    feţele pe care le ştiu de pe sticlă
    uneori văd pe cineva şi simt o bucurie de copil
    când ajung acasă e primul lucru pe care îl povestesc

    în stânga la mătăsari seara se adună curvele
    chiar lângă biserică
    le privesc feţele pe care şi le vulgarizează voit
    ca să te convingă că nu mai au nimic pur în ele
    şi să nu te simţi vinovat

    uneori poţi auzi chipurile încă inocente cum se topesc sfârâind
    sub faţa de lucru plină de ruj ieftin
    când pe cealaltă parte a bulevardului
    trece o pereche de îndrăgostiţi

    sunt urban şi iubesc rahatul ăsta de bucureşti
    cu toată inima mea umflată
    ca o pâine turcească plină de aditivi

    tot ce-am iubit se leagă de el

    departe mă simt

    boţit

    o poezie ratată pe o foaie mototolită

    ca
    toma
    caragiu
    între
    scările
    raiului


    Dan Carlea - URBAN - ed. Vinea - 2008

    RăspundețiȘtergere
  3. te vedeam la stiri...atunci cand aveam timp...si nu imi inspirai mare lucru...doar k esti frumoasa..:)...dar acum...iti citesc blogul constant...ai un talent in a descrie ce ti se intampla si lumea ta inconjuratoare...de park traim in alta lume...imi imaginez tot ce scrii...si suna foooarte bine...o sa citesc si eu "Supleantul"...si sa stii k mi s-a intamplat si mie sa fiu "prinsa" de cateva ori in lecturarea unei carti bune...e un sentiment frumos...

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte frumos descris elena

    RăspundețiȘtergere
  5. De maine cred ca Boc ramane fara girofar, asa ca o sa o strabata fara.

    RăspundețiȘtergere
  6. Off Simo te inteleg,si eu trebuie sa trec in fiecare zi prin calvarul de la Pasajul Baneasa...Si domnule ,,Cetateanu' Turmentat intrebari pt dumneavoastra...
    1.Aveti vreo scrisoare care sa-l compromita de domnul boc-poc :-p...
    2.care girofar nu o sa mai functioneze...cel de la masina,sau cel care face..nino-nino -yo sunt boc mic nu stiu nimic,insa strada am sa v-o stric... :-p :)) =))

    RăspundețiȘtergere
  7. Supleantul....ca un drogat o caut si o sorb,ca un nebun ma regasesc in ea...iar despre Boc..esti prea mic pentru jocul asta asa de mare.Mizerie mica...

    RăspundețiȘtergere
  8. sa speram ca mai putem schimba ceva:
    http://www.ioncoja.org/DESPRE/INDEX.HTM

    RăspundețiȘtergere
  9. De terminat il termina pana la Craciun. Dar nu se stie care Craciun!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Lasa Simona ca Boc speram ca va fi istorie! Ce m-am bucurat cand am auzit la voi ca guvernul asta sinistru a cazut. Acum ce sper eu este sa nu fie un Guvern Boc III.

    RăspundețiȘtergere