Dragoste in timpul liber

Tocmai am vazut Amintiri din Epoca de Aur, partea a doua. Mi-a placut parca mai mult decat prima parte. Am plecat de acolo induiosata, iar la cea de-a treia legenda, mi-au dat lacrimile. La final, regizorul Cristian Mungiu a spus ca filmul asta nu este despre comunism, este despre cum era, cand eram noi mici. Si asa e!
Si ai tai adunau sticle si borcane, pe care le duceau, apoi, la ghiseul de colectare. Si tu te spalai cu sampon Urzica. Nici tu n-aveai apa calda si fierbeai oale cu apa, pe aragaz. Iar Dacia aia... cate sacrificii n-au facut ai tai ca s-o aiba...
Ai sunat vreodata de la un ghiseu PTTR? O doamna de la centrala iti facea legatura de la un pupitru fascinant, cu multe fire si butoane, si mergeai in cabina ca sa vorbesti acasa, cu mama. Mi s-a intamplat de sute de ori, in vacantele mele la bunici, la tara...
Si ai tai se dadeau peste cap, numai sa-ti puna pe masa ceva bun. Mi-aduc aminte ca tata isi facuse o pila la Bufetul Partidului... Asa mai aveam noi pulpe de pui proaspete sau pastrama. Nu mancau ei, imi dadeau mie, pentru ca tata nu putea sa aduca mult acasa... Iar mama imi facea pachetel in fiecare zi, pentru scoala, si-mi strecura cate o feliuta de pastrama intre doua bucati de paine. Si eu aruncam pachetul la caini... N-am sa uit niciodata ziua in care a aflat mama ce faceam eu... Si cum mi-a batut obrazul, cu voce amara... Mi-a spus ca ei nici macar nu gusta, ca sa-mi ajunga mie! Si eu...
Vezi tu, filmul asta te face sa nu uiti.
E impresionant, pentru ca totul este atat de real! E despre iubire, tandrete, supravietuire.
Un film despre noi, cei de-atunci.

PS. Amintiri din Epoca de Aur(partea a doua) e in cinematografe.
PPS. Off-topic. Maine o sa scriu ceva despre un om pe care-l cheama Theodor Paleologu. Daca nu-l stiti, n-ati pierdut nimic.