Prima zapada

Astazi, sau ieri pentru ca mai sunt vreo doua minute pana la miezul noptii, a nins la Vf. Omu. E prima ninsoare, din sezonul asta. Si, dupa cum am citit la gazeta, nu e nimic neobisnuit. Dimpotriva, prima zvacnire a iernii a venit cam tarziu, daca e sa judecam ca anul trecut s-a intamplat in septembrie.
Si totusi, pentru noi, cei cu picioarele pe pamant, o ninsoare in octombrie e impotriva firii. Aveam vreo 10 ani si Doamna a organizat o excursie la Cheile Bicazului. In Iasi, era o toamna blanda, cu fete in sandale si baieti in tricouri. Si asa am si plecat in excursie. Doar ca pe drum, s-a pornit furtuna. Si viscol. Si ninsoare. Era 31 octombrie, ziua mea de nastere. Si pe noi ne-au prins troienele in sandale...
Acum vreo doi ani, am mers la schi de primavara. Era sfarsit de martie. E schiul ala care incepe sa miroasa a branduse, a piele arsa de soare, la peste 2000m, cu zapada galbuie si usor zaharisita. In Alpii Francezi, s-a dezlantuit iadul, saptamana aia... Viscol cu transport de zapada, partii inchise, -30 de grade C. Am ramas blocati pe coama ghetarului Grande Motte si au venit salvamontistii dupa noi. Nu se vedea la un metru in fata...
Si ca sa ma intorc la prima zapada, cea de ieri, de acum, n-am vazut Vf. Omu decat sub zapada. De doua ori, de fiecare data in decembrie. Asa ca nu mi-l pot imagina altfel decat alb si rece.
E prima zapada, pe anul asta... La mai multe!