Oricat de lunga ar fi fost vacanta, reintoarcerea era mereu abrupta... Chiar si dupa trei luni.
O asteptam si nu prea. Mi-era dor de colegi. Voiam sa-i vad, sa ne povestim patanii din vacanta, sa le caut schimbarile. Apoi, imi aminteam de lectii, de profesorii severi si as fi vrut sa mai zabovesc in vacanta aia lunga.
Diminetile de 15 septembrie erau toate racoroase. Asa mi le amintesc. Mi-era intotdeauna frig, trezita devreme, dupa luni cu dimineti lenese. Urcam dealul spre Liceul Mihai Eminescu, adormita si zgribulita. Pe drum, galagie si trafic. Parinti, grabiti sa-si lase copiii la scoala, parca si ei derutati de schimbarea din program. Elevi cu ghiozdane goale si flori in maini. Profesori, gatiti de 15 septembrie.
Ca sa ajungi in cladirea principala a liceului, strabati curtea lunga, treci pe langa livada si lasi in dreapta vechea cantina si castanii. In amintirile mele, chiar daca mi-e frig, e soare, lumina blanda, de toamna. Miroase crud-amar, a crizanteme, florile pe care copiii le duc doamnelor diriginte.
Lumea se aduna in careu. Fiecare diriginte isi numara elevii. Parca nu erau speech-uri sau poate nu-mi amintesc. Apoi, cu totii in clase. Prima zi de scoala e ca o ora mai lunga de dirigentie. E ce asteptam. Sa-i vad pe toti, sa povestim pe unde am umblat, ce nebunii am mai facut.
De fiecare data cand merg la Iasi(foarte rar), trec pe la liceu. Cum eu ajung in weekend, e inchis. Ma uit cu jind in curtea scolii, printre zabrelele gardului pe care l-am sarit de atatea ori. Mi-e dor de ei. De Dana, colega mea de banca, dar si de ceilalti, despre care nu mai stiu nimic, de doamna diriginta, cu care mai vorbesc la telefon, cand si cand, de profesorii mei.
Nu ne-am intalnit la 10 ani. Poate la 15...
Nostalgia anilor de liceu... ce fara griji eram atunci... si toamna era parca mai frumoasa, castanii mai infrunziti, soarele mai bland si profesorii mai luminosi. Ce pacat ca nu va intalniti dupa 10 ani.
RăspundețiȘtergereRodica Prichici
Ce frumos spui :)
RăspundețiȘtergererodica, eu sper ca macar la 15...
RăspundețiȘtergereof ce vremuri...tot ce ai relatat mai sus am retrait acele momente
RăspundețiȘtergere@andidesign, da, m-a apucat nostalgia...
RăspundețiȘtergereMultumesc cu intarziere pentru acest mesaj superb. Si mie mi-e dor....
RăspundețiȘtergereimi amintesc si eu cu drag...scoala generala, geaca mov cu gluga(in forma de pinguin),
RăspundețiȘtergereghiozdanul de blugi in care inghesuiam un carton, suport pt caietele studentesti ca nu
cumva sa li se indoiasca vreun colt, cum stingeam seara lumina in clasa, fetele incepand sa tipe, compartimentul special amenajat din biblioteca ridicata pe peretele din fundul clasei unde 15 perechi de adidasi erau azvarlite saptamana de saptamana dupa ce bateam mingea la orele de sport si cate si mai cate nazbatii pt care dirigentele mai ca-i venea sa ne ia de ciuf.
in cap imi zbura un singur gand.sa cresc o data mai repede, sa vina liceul.si s-a
intamplat, acesta a venit. si cu regret incepeam sa constientizez ca de fapt este altfel, lucrurile luau contur total diferit fata de cum imi derulam imagini in minte cu ceva timp in urma. acum toti vroiau si cereau maxim. profesorii din ce in ce mai exigenti, parintii care ne mai impingeau de la spate si care ne sustineau deopotriva, care aveau sa traiasca alaturi de noi emotiile, constructive, amestecate cu adrenalina ce ne pulsa prin vene in febra asteptarii bacului sau a examenului de admitere. imi aduc perfect aminte si acum vacanta de iarna din cls a 12-a. profu' de mate de meditatie spunea : "ehe..cum a trecut timpul pana acum dar sa vedeti de acum si pana la vara..." si asa a fost. filmul s-a rupt, timpul a luat-o complet razna, parca si-a cumparat un one way ticket si s-a urcat intr-un TGV iar trenul asta si-a croit drum prin canalul manecii si goneste necontenit, undeva, poate spre centrul pamantului. sau poate cine stie..
A urmat facultatea, primul interviu, primul job, al doilea job.gata! esti un copil mare,
imi spun in gand, fetele iti zambesc, iti doresc fericire. acum este de datoria unui postit de pe usa frigiderului sa-mi reaminteasca faptul ca intre 1 si 5 ale lunii contoarele trebuie citite si poate ca in aceasta luna,la coada stand, voi fi ferit de toanele unei doamne mai in varsta care nu intelege cum de cei de la electrica i-au taiat o factura asa de mare. ce bine ca aici sau intretinerea se poate plati fara card. altfel ar fi trebuit sa ne mai aducem aminte si de un pin.
a venit si intalnirea de 10 ani. toti sunt zambareti, usor emotionati, imi par neschimbati. si putin cu parul intr-o parte si fara gillette de 2,5 zile, o colega imi spune : "eu nu te pup, nu te recunosc! :) " pai...catalin" nu a intarziat raspunsul. "Aaa...da!vino incoa,muah muah! Poate ca peste 2 ani de aici inainte iti va veni si tie randul... sa-ti revezi colegii I mean :)
Acasa la Slatina, cand trec pe la liceu...numai ganduri frumoase. sunt acolo pe terenul de sport, aruncand mingea de baschet de la un cos la altul sau alaturi de colegi intr-o pauza de masa cand vroiam sa aflam care dintre noi duce la capat in cel mai scurt timp o problema de mate. Revenind in Iasi, iti vei aduce aminte cu placere de aceleasi lucruri, unele marunte dar care iti vor umple sufletul cu bucurie. Din pacate, Dana dar si ceilalti colegi sunt la fel de departe.
In trenul de mai sus nu va mai striga nimeni "urmatoarea statie : gare du nord".
Azi ti-am descoperit blogul si am inceput sa citesc.....si sa-mi aduc aminte....M-am intristat si chiar mi-au dat lacrimile cand am citit despre bunicul tau.
RăspundețiȘtergereNu mai stiu nimic despre colegii de liceu, pe tine te vad din cand in cand la televizor (sunt de 3 ani in Bruxelles si am antena pt programele romanesti). De Dana mai aflu cate ceva de la parintii ei, pe Diana am mai vazut-o si cam atat.
In rarele noastre vizite la Iasi poate ne vedem....
Corina(colega de clasa)
haha... uite cum ne gasim:) nici eu n-am mai tinut legatura cu ei. anul asta, am revazut-o pe Dana, dupa 12 ani... mai vorbesc la telefon cu diriga si cam atat:)
RăspundețiȘtergereuite un e-mail: simona@antena1.ro