joi, 31 decembrie 2009

Cesa-si-cesanu in noaptea de Revelion

Adunate de prin presa... Reguli si aplicatii:

1. Poarta ceva nou!
Mi-am cumparat o rochie. Asadar, numarul unu, rezolvat.
2. Sa ai ceva rosu pe tine!
Pai... n-am! A! Am unghii rosii, se pune? Sigur ca se pune!
3. Ai grja sa ai bani in buzunar, in noaptea dintre ani!
Upss... N-am buzunar la rochita. Dar, lasa, improvizez cumva!
4. Sa nu intri cu datorii, in noul an!
Ei da! Aici chiar sunt mandra de mine. Achitat tot. Lumina, intretinere, cablu, rate, inclusiv impozitul pe vreo doi ani. Si am si stat la coada pentru asta!
5. Danseaza in aer liber, in jurul unui copac, si vei fi sanatos tot anul!
What???!! Cum dracu' sa fac asta? Nu-i vorba, copaci as avea, e plin de pomi in fata blocului, dar cum sa dansez in jurul copacului, de nebuna? Exclus. Sar peste asta.
6. Nu folosi foarfecele in prima zi a anului, caci iti taie norocul.
Pai si daca mi se rupe o unghie? In fine, sa zicem ca nu mi se rupe.
7. Sa nu plangi, sa nu stranuti si sa nu spargi ceva la noapte.
S-o luam pe rand... Plang de nervi, de obicei, dar nu vad de ce m-as enerva... Asta cu stranutul ar putea fi o problema, pentru ca sunt "stranutacioasa" raaaau! Si cred c-am si racit. Dar nu-i bai, ma abtin!
8. Mananca peste, dupa miezul noptii.
O fi in meniu?!

Nu-s cam multe? Cate trebuie sa faca un biet om, pentru o singura noapte... Sau nu:)
Hai sa avem un an minunat!
2010... Here I come!

miercuri, 30 decembrie 2009

Te parasesc in noaptea de revelion...

M-ai dezamagit. Ti-am mai zis? Cred ca da... Si incepuse totul asa de bine... Sau asa parea. Credeam c-o sa fii THE ONE! Da' de unde, mare deziluzie... Cel mai aiurea e ca n-am avut ce sa fac pana acum. N-as fi putut sa ma descotorosesc de tine. Te-ai tinut scai de mine zi de zi, noapte de noapte, clipa de clipa. Dar gata, acum pot s-o spun, aproape ca-mi vine s-o strig: SCAP DE TINE!!!
Te parasesc, in noaptea de Revelion. Fara scrupule. Fara sa-ntorc privirea. Fara drept de apel. Fara regrete. De maine noapte, o sa traiesc fara povara ta.
O sa fiu libera, intelegi? LI-BE-RA.
Libera pentru CELALALT.

marți, 29 decembrie 2009

Ultimele zile din an

Incerc, de cateva zile, un sentiment dulce de detasare. S-ar putea sa aiba de-a face cu sfarsitul anului. In fond, e si asta o despartire, nu?
Am citit, in ultimele zile, mai mult ca in ultimele saptamani. Si mi-e al naibii de bine. Am renuntat sa ma mai uit la posturile tv de la noi. De altfel, televizorul sta mai mult stins, iar daca-l deschid, ma uit la CNN sau la partiile minunate de pe Eurosport. Sunt satula de clanuri, Basescu, Geoana sau mai nou, Prigoana. La fel cum satula sunt si de nurii Elenei Udrea... E reconfortant sa mai vezi si altceva. Ca o spalare de creier.
Si mai ies la plimbare. Chiar daca vremea e ciudata, pentru un sfarsit de decembrie... Nici cald, nici frig, nici ud, nici uscat.
Mai sunt doua zile si-o luam de la capat.
2010... Il astept, cum de mult n-am mai asteptat un an nou. Il astept ca pe-o schimbare. In bine...

duminică, 27 decembrie 2009

Eva si lumea intre doua sarbatori

Lumea e intre sarbatori. Si starea asta de undeva la mijloc ma induce in eroare. Pe strazi, daca vezi cateva masini, iar in cartier e liniste. Liniste de vacanta.
Asta pana patrunzi in aria supermarketurilor! Parcarea era azi arhiplina. Da, pe ploaia aia mocaneasca, de octombrie, abia daca am gasit un loc de parcare rezonabil. Mai ceva ca inainte de Craciun... Inauntru, forfota mare, cozi la case, oameni impingand cosuri, umplute pana la refuz. Clar, romanul e devorator de mancare...

In tot acest timp, in lumea asta intre doua sarbatori, s-a nascut Eva. Am vazut-o azi, la veritabila varsta de... o zi. E frumoasa, mica si roz. Seamana cu Oana. Dar are, in plus, gropite. Asta cand face mutrite... E incredibil ce mimica poate avea un copilas de doar cateva ore, care inca nu-si poate deschide ochisorii, dar care strange pumnii, parca si ea mirata de puterea manutelor ei. Dar mai multe o sa povesteasca mama Evei, pe blog. Poate si poza aia cu caciulita Mosului, Oana?:)
Eva s-a nascut a doua zi de Craciun. A fost cadoul Mosului, pentru Oana si Robert. I-am lasat pe toti trei, fericiti, la spital. Se descopera unii pe altii, ei la fel de timizi ca si ea...
Sa aveti o viata frumoasa!

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Duetul cu Horia



PS. Am gresit un pic, da' nu se pune:))

vineri, 25 decembrie 2009

Intoarcerea

Orasul zace-n amorteala. Cand si cand, cate o masina. Si ploaia marunta. Gara pare abandonata, nu mai are nimic din forfota de acum cateva zile.
Doar eu si tata. Iar intre noi, tacerea dinaintea despartirii. Mi-e greu sa-l scot din starea asta. Isi face deja calculele, numara lunile pana la urmatoarea intalnire, de Paste.
Trenul se urneste, iar el ramane acolo, pe peronul pustiu. Imi face cu mana mult...
Si plec.
Las in urma orasul coplesit de sarbatoarea asta. Si altele, la fel de abandonate. Gari singure, case aruncate-n camp, curti fara oameni. Doar fumul din hornuri mai are ceva viata.
Trenul se scurge lenes, parca niciunde, parca si el adormit, ca toate locurile pe care le amageste.
Ca si timpul...
Imi simt pleoapele grele. As vrea sa topesc sapte ore, intr-un somn lin.

luni, 21 decembrie 2009

Colindul

Pentru ca plec acasa, la Iasi si poate n-o sa mai am starea sa postez, iti spun de pe-acum Craciun Fericit! Mi-am dorit sa avem sarbatori albe si uite ca asa a fost. Poate prea albe... Oricum, cat sa-mi dea emotii, in legatura cu drumul. Dar nu conteaza. De ajuns, oi ajunge, pana in ajun! Atunci cand o sa colind si o sa primesc, la randu-mi, colindatorii.
Pana atunci, va colindam noi, eu si Gabi Firea.
O, ce veste minunata, de pe albumul de anul trecut. Sarbatori luminate!


simona gherghe si gabi vranceanu firea.o ce veste minunata
Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 20 decembrie 2009

Eu, masina si iarna

Mi-am scos si eu masina dintre nameti, ca deh... n-am gasit niciun taxi! Doua zile, vineri si sambata, am infruntat traficul in capitala inzapezita si inghetata. Totul a fost in regula, mers in ritm de melc, dar mers... Si as fi respectat si recomandarea celor de pe la primarii, da' n-am metrou in cartier. Si nici acolo unde lucrez. Asa ca a fost musai! Am gasit chiar si locuri de parcare, ceea ce e o performanta! Ma bucuram de iarna, de-a dreptul! Pana aseara.
Pe la 9, cand am plecat din antena, incepuse sa viscoleasca puternic. Dar chiar si asa, m-am descurcat... pana-n fata blocului, unde... m-am inzapezit! Si acolo s-a terminat filmul frumos: n-am mai putut s-o scot. Am blocat trei locuri de parcare. Rusine!!! Da' zau... ce sa fac?!
Acum, ma uit pe geam si-mi fac diverse calcule... Cum naiba sa urnesc masina?!

vineri, 18 decembrie 2009

Starea vremii. In enunturi scurte

Afara ninge. Si e viscol. Masinile derapeaza. Zapada aluneca. Pietonii se chinuie. Vantul suiera. Mainile ingheata. Trenurile intarzie. Cat si avioanele. Omatul scartaie. Trotuarele nu mai exista. Nici parcarile. Merg cu 10 km/h. Unu' ma claxoneaza. Sa ma claxoneze... Si ala din fata mea, tot cu 10 km/h! Trei insi cara o carcasa de porc. Din ea curge sange. Sangele e rosu, iar zapada alba. Un copil se da cu sania. O babuta cade pe gheata. La radio, colinde. In magazine, ghirlande. Boc face guvernul. Udrea e in el.
Afara ninge. Iarna nu-i ca vara...
The end

PS. Pe o vreme ca asta, intr-un sat viscolit din Moldova, exact acum 60 de ani, se nastea mama...

joi, 17 decembrie 2009

Inainte de o calatorie cu trenul...

"Explicatii... Cine sa dea explicatii? E o tara in care da cineva explicatii?!"
Sunt vorbele unui pasager al trenului Constanta - Bucuresti. Dupa o intarziere de vreo patru ore... Tara e blocata la propriu, si pe sosele, si pe calea ferata, iar alesii se joaca de-a guvernul. Oare stiu ei, in timp ce fac declaratii optimiste pe la televizor, ca mai avem o atentionare cod galben pentru maine? Ca vor fi iarasi ninsori crunte si viscol, in jumatate de tara? LE PASA de oamenii inghetati pe drumuri europene sau in trenuri, uitate in camp?
Dar daca iarna asta ne-ar ingropa in nameti, le-ar pasa?!
RASPUNSUL: NU!

PS. Mi-e groaza de faptul ca, la inceputul saptamanii viitoare, ma asteapta o calatorie cu trenul pana la Iasi. Pur si simplu, mi-e groaza...

UPDATE: Ma uit pe geam, ma uit la tv si sunt din ce in ce mai panicata... Drumuri blocate, trenuri cu intarzieri uriase, altele care nu pot intra in Gara de Nord, din cauza unui macaz inghetat, avioane care nu pot ateriza. E incredibil ce se intampla!!!

miercuri, 16 decembrie 2009

Locuri si arome

Acasa e acolo unde mama face poale-n brau. Ti-am mai povestit despre ele. Sunt usoare, pufoase, gustoase. Si tin loc intotdeauna de desert, caci mama nu e experta in prajituri... Si tot acasa, mai miroase a ostropel de pui si a bors de loboda, acru si proaspat, cum numai acolo manac.
La mamaie, se coc lipiile pe plita. Paine de casa, buna si gustoasa, pe care o mancam cu branza de capra. Si tot in casa bunicilor, miroase a scovergi... Gogosile minunate ale copilariei. Rumene, crocante si dulci... Mmm...
Si la mama, si la mamaie in casa, micul dejun insemna, de multe ori, friganele si-o cana cu lapte. Mai tii minte friganelele? Felii de paine proaspata, trase prin ou si putin lapte, si apoi aruncate in tigaie. Erau aurii si le pudram cu zahar mult, mult!
Mi-e dor de aromele astea toate...

marți, 15 decembrie 2009

Decembrie. Zapada si sange

Tocmai ne intorsesem de la Bucuresti, de la inmormantarea nasului meu. Am vazut ca in gara era agitatie si foarte multa militie. Auzisem vag de Timisoara. Dar ne grabeam la tara. Intre o inmormantare si taierea porcului, inainte de Craciun, nimeni nu se gandea la scenarii...
A doua zi, oamenii mari s-au luat cu sacrificarea animalului, copiii, cu saniusul. A nins mult, iarna aia. Era zapada din varful dealului, de pe coasta bisericii, si pana-n vale, in sosea. N-aveam televizor la tara si in lumea noastra, acolo-n batatura, inca era liniste. Pana cand a venit tanti Stela, in fuga:
- A fugit cu elicopterul! Ceausescu a fugit!
Mama si Maria se uita ingrojorate una la alta:
- Iar s-a imbatat Stela...
- Zice la radio!! Ascultati la radio!
Cineva intra in casa si apasa butonul.
"Romani! Suntem liberi! Dictatorul a fugit..."
...
Nu-mi amintesc de-o iarna mai bogata-n zapada ca atunci, in decembrie '89. Nu vedeam decat partia, nesfarsita. De dimineata pana seara. Pe nerusafle, de nesaturat. Cand eram pe sanie, nu mai conta nimic altceva... Doar zapada, derdelusul din varful dealului pana-n sosea, cam un kilometru de coborare nebuna, si vacanta...
Doar impuscaturile de la o unitate militara de langa Buzau ne mai tulburau, cand si cand, bucuria iernii.

De Revolutie, m-am dat cu sania, cum n-aveam s-o mai fac niciodata de atunci...

luni, 14 decembrie 2009

Cartile copilariei mele(II)

Ar trebui sa scriu continuarea, dar au facut-o pentru mine toti cei care au comentat la postarea anterioara. Multumesc! Asa ca n-o sa mai insir aici celelalte carti care mi-au bucurat copilaria. Citeste-le acolo, daca vrei. Constat, insa, ca La Medeleni conduce in topul celor mai iubite romane ale generatiei mele. Sigur, lecturile sunt impartite pe varste. Ma oprisem pe la 10 ani. Si am vorbit strict de amintirile puternice de atunci.
Uite, tin minte ca, pe la 12 ani, am primit in cizmulite, de la Mos Nicolae, O viata, primul roman al lui Guy de Maupassant. Am asteptat pana cand s-a facut liniste in casa si m-am dus sa vad cadoul. Am luat cartea, am inceput sa citesc prima pagina.... si m-am mai oprit cand am terminat-o. In noaptea aia... Iar a doua zi, m-am bucurat in fata parintilor mei, "surprinsa" de darul primit de la Mosu'.
Mi-au placut toate romanele cu tarani. In special, Morometii si Descult. Cat despre Preda, ramane si acum scriitorul meu preferat...

PS. Pomenea cineva de Fratii Jderi. Offf... A fost un chin sa-l citesc. Romanul era la lecturi obligatorii. L-am dovedit intr-o vara, cu multe plansete, fortata de mama...

duminică, 13 decembrie 2009

Trezireaaaaaa

Duminica dimineata... Cum e sa te trezesti cu niste bubuituri ingrozitoare in usa?! Si sa suni, de parca as fi ars blocul cu totul?... Iti spun eu: ingrozitor!
Urmarea? Durere cumplita de cap.
Si muncesc azi...
What a lovely day...

vineri, 11 decembrie 2009

Cartile copilariei mele(I)

Pe vremea cand inca nu deslusisem taina literelor, am primit, cred ca tot de la Mosu', doua carti fabuloase: Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai si Doctorul Aumadoare. Erau mari si lucioase. Prima avea o coperta albastra, iar cartea doctorului era portocalie. Mama imi citea in fiecare seara, inainte de culcare, si radeam amandoua in hohote... I-am spus, atunci, ca n-o sa ma satur niciodata de ele! Acasa, la Iasi, inca mai pastrez cele doua carti minunate...
Cativa ani mai tarziu, stiam deja sa citesc si eram indragostita de Medelenii lui Ionel Teodoreanu. Si de Danut. Obisnuiam sa mananc dulceata, pentru ca asa mancau personajele mele iubite. Si-am plans, cand a murit Mos Gheorghe... Pentru Olguta, aveam sa plang peste cativa ani, cand am recitit cartea, cu ochii si sufletului adultului... Pastrez si acum romanul, pe care l-am citit in copilarie...
Cand aveam vreo 10 ani si mult spirit de aventura, am descoperit Ciresarii. Wow... Citeam innebunita, noaptea, cu lanterna sub plapuma. Si daaa, eram indragostita de... Tic! Am citit Ciresarii de 5 ori. Pana s-a rupt cartea, pana am invatat fragmente intregi... Si pana mi-a ascuns-o mama...
Va continua...

PS. Tu ce-ai citit?

joi, 10 decembrie 2009

O poveste

Aveam 4 ani si-l asteptam tremurand. Mi-era teama de el. Stiu ca ma ascundeam dupa perdea si tot de-acolo imi spuneam si poezia. I-am auzit glasul, apoi i-am privit pantofii si AM STIUT! (Copiii sunt mult mai atenti la detalii, decat ne-am imagina...) Mos Craciunul ala, incarcat cu jucarii, mai multe ca niciodata era... Viorel, prietenul parintilor mei!!! Lipsise din casa fix cand a venit Mosu' si-apoi prea au dramatizat ai mei absenta lui... "Vaaai, Viorel, dar sa lipsesti chiar acum?! Dar uite cate cadouri a adus!!!". Si el, prea uimit de vizita asta... Ca si cum nu asta asteptam cu toti... Multi ani dupa revelatia mea, l-am urat pe Viorel!

In anul in care am primit cele mai multe si mai frumoase jucarii, am descoperit ca Mos Craciun nu exista... E o lege a vietii, cred. Atunci cand primesti ceva, urmeaza sa pierzi altceva. Chiar daca stim regula asta, ne-ar fi mai bine daca n-am mai primi, doar ca sa nu pierdem, apoi?
Eu cred ca nu...

miercuri, 9 decembrie 2009

Robert si Viata

Voiam sa scriu vorbe mai mari, sa fac o introducere, ceva... dar nu mai e timp de nimic. In afara de o poveste.
Robert are 9 ani si e bolnav de cancer. Totul s-a intamplat in septembrie, cand, tot plangandu-se de dureri de cap si ameteli, parintii l-au dus la doctor. Asa a a venit diagnosticul necrutator, ca o sentinta. Medicii l-au operat imediat, iar acum are nevoie de un tratament care se face in Austria. Si care e al naibii de scump: 45 de mii de euro. Mult, foarte mult pentru familia lui Robert, putin, foarte putin pentru oamenii care dau suma asta pe un ceas, de pilda...
Robert si-a spus povestea simplu si sincer pe un blog.
Si ne roaga sa-l ajutam, daca putem. Si daca nu, macar sa-i dam povestea mai departe. Poate ajunge la cineva, pentru care suma asta nu e mare lucru. In fond, nu se poate ca o viata sa valoreze atat...
Pun aici si conturile, deschise la Piraeus Bank, in caz ca nu apucati sa-i cititi povestea pe blog:

Vlase Elisabeta-Elena
Donatii in RON: RO89 PIRB 4222 4052 5100 1000
Donatii in EURO: RO55 PIRB 4222 4052 1000 2000

marți, 8 decembrie 2009

Concertul

Vreau sa te rog ceva. Sa mergi sa vezi un film. Sa-ti spun ca e minunat? Sau ca e genial? Folosim atat de des cuvintele astea, ca am impresia ca sunt golite de sens si ca n-ar putea sa acopere ce simti la finalul celor doua ore...
Sa-ti spun ca e regizat de un roman? S-ar putea sa dai inapoi. Am mai auzit preconceptia asta, atat de contrazisa de regizori foarte buni, romani si ei...
Sa-ti insir numele unor actori, pe care o sa-i vezi? S-ar putea sa n-aiba rezonanta celor din revistele colorate. Dar poate pe ea o stii: Melanie Laurent, din filmul lui Tarantino, Inglorious Basterds. Si nu numai pe ea.
Asa ca... doar te rog.
Te rog sa mergi sa vezi Concertul. Un film de Radu Mihaileanu.



Fiecare om are un vis... Nu te lasa, pana nu ajungi acolo!

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Lumina

N-o sa scapam niciodata de gri. Fetele oamenilor, hainele, cladirile, cerul. Pana si marea noastra e asa. Toate sunt gri...
De cateva zile, vad la televizor imagini de prin diverse capitale ale lumii, cu noile lor straie de sarbatoare. Oamenii se bucura. E lumina si se vede si pe fetele lor. Luminine lor sunt... LUMINI. Puternice, aurii, iti iau ochii. Acolo e sarbatoare!
Asta-seara, in Bucuresti s-au aprins luminile. Palide, rare, de criza. Aproape muribunde. Nu stim sa facem spectacol din nimic. Televiziunile de stiri au transmis momentul, fara nicio emotie. Si nu din vina lor. Totul a fost pe genunchi. Nici macar banalul 5, 4, 3, 2, 1.... Cevaaa!!! Nimic.
Orasul asta e bolnav de plictiseala si ne molipseste si pe noi...
Lumea noastra e bolnava de gri. Si pana n-o sa scoatem griul din noi, n-o sa ne fie bine!

Sarbatori fericite si LUMINA!

joi, 3 decembrie 2009

Luptatorul

Am urmarit si eu, ca tot omu', dezbaterea din seara asta. Lunga si plictisitoare. Prefer alta lupta, mai barbateasca. Despre care am aflat mai multe azi:

http://www.antena1.ro/index.php?page=news&id=77891
(incerc sa incarc si altfel...)

Aseara, ma dadeam cu capul de peretii virtuali ai internetului, ca sa aflu cate ceva despre wrestling. Stiam un singur lucru: filmul foarte bun, dar foarte dur, The Wrestler, cu Mickey Rourke, intr-un rol senzational. Nu stiu foarte multe nici acum, dar am cunoscut niste oameni profesionisti. Care nu ezita sa recunoasca faptul ca un alt luptator e mai bun. Raven, personajul principal din reportaj, mi-a vorbit despre fair-play. Poate parea ciudat, intr-un sport atat de violent. Da, mi-a zis ca Rod Van Dam este cel mai tare din show-ul de vineri, de la Polivalenta. Este, de altfel, primul spectacol de wrestling din Romania. Copiii sunt innebuniti dupa astfel de competitii, aveam sa aflu azi... Exista chiar si jocuri video, in care pustii se bat cu eroii reali.
Cat despre Raven, omul e showman. S-a descurcat excelent in fata camerei!
Si tranta pe care mi-a administrat-o nu era aranjata. Cum nici podeaua nu era moale, asa cum crezut...

miercuri, 2 decembrie 2009

Un gand

Sunt dezamagita. Stiam ca sunt multe fapturi superficiale, pe lumea asta. Ce nu inteleg e cum poti sa urasti atat pe cineva pe care nici macar nu-l cunosti! Si sa jignesti, in ultimul hal... Pe ce criterii? Absolul stupide. Toate lucrurile astea imi fac foarte rau. Si da, cred in energii negative. Le simt.
Astept sa ninga. Mult. Greu. Apasat. Si sa se lase linistea.
Si apoi sa fie iar lumina...

marți, 1 decembrie 2009

A fost odata...

...anul 1989. Au trecut 20 de ani, de atunci. Am crescut, am invatat, am gresit, am corectat, dar N-AM UITAT. Pentru cei care n-au uitat, dar si pentru cei foarte tineri, care nu stiu, am o recomandare.
21 de povesti. 21 de mini-documentare, despre Romania de atunci. Romania parintilor si a bunicilor nostri, dar si a noastra. Pentru ca nu putem sa ne rupem de trecut. Ca sa intelegem, trebuie sa stim de unde venim.
Incepand din aceasta seara, la Obsevator, la ora 19, timp de 21 de zile, vom vedea aceste reportaje. Oana Despa a coordonat campania, pentru care au scris si s-au documentat Nadina Campean si Petre Nechita. Sunt reportaje foarte bune. Povesti care or sa te zdruncine. Am vazut cateva dintre ele. De citit, le-am citit pe toate, pentru ca am imprumutat campaniei vocea mea.
Vei privi imagini-document, dar si marturiile unor oameni care au scris istorie.
O sa vedem de unde am plecat, ca sa intelegem DE CE am ajuns aici...
In fiecare seara, la Observator!