...anul 1989. Au trecut 20 de ani, de atunci. Am crescut, am invatat, am gresit, am corectat, dar N-AM UITAT. Pentru cei care n-au uitat, dar si pentru cei foarte tineri, care nu stiu, am o recomandare.
21 de povesti. 21 de mini-documentare, despre Romania de atunci. Romania parintilor si a bunicilor nostri, dar si a noastra. Pentru ca nu putem sa ne rupem de trecut. Ca sa intelegem, trebuie sa stim de unde venim.
Incepand din aceasta seara, la Obsevator, la ora 19, timp de 21 de zile, vom vedea aceste reportaje. Oana Despa a coordonat campania, pentru care au scris si s-au documentat Nadina Campean si Petre Nechita. Sunt reportaje foarte bune. Povesti care or sa te zdruncine. Am vazut cateva dintre ele. De citit, le-am citit pe toate, pentru ca am imprumutat campaniei vocea mea.
Vei privi imagini-document, dar si marturiile unor oameni care au scris istorie.
O sa vedem de unde am plecat, ca sa intelegem DE CE am ajuns aici...
In fiecare seara, la Observator!
Interesant!
RăspundețiȘtergereFoarte interesant:)
RăspundețiȘtergereSimona,aveati o colega,Ioana Raduca.Mai lucreaza la Antena???? Pur si simplu adoram sa ii vad reportajele,transmisiunile live etc....nu a mai aparut,cel putin eu nu am mai vazut-o.O singura data la acces direct,pentru un caz !
O zi buna
Mihaela, Ioana lucreaza la emisiunea Reporter Special, difuzata la Antena 3, in fiecare sambata seara:)
RăspundețiȘtergereIi poti vedea reportajele acolo:)
Mihaela, Ioana lucreaza la emisiunea Reporter Special, difuzata la Antena 3, sambata seara.
RăspundețiȘtergereIi poti vedea reportajele acolo:)
eu aveam 15 ani la revolutie si imi amintesc destul de bine anumite situatii care sunt de-a dreptul anecdotice acum,privite cu detasare:coada aia de la paine pe patru randuri,de trebuia sa fii ninja ca sa prinzi un loc mai bine pozitionat,iar daca ieseai cu plasa plina de paine te simteai cu datoria implinita pe ziua respectiva,la fel,cozile la alimente(cel putin in comuna mea din jud.Sibiu)unde se vedeau din departare un rand de persoane si altul de gaini care-si scosesera capul prin plasele de rafie asteptand sa fie date la schimb pentru alimente.La super "supermagazinul" din sat nici nu va mai povestesc ce tambalau era cand se "dadea" detergent "deval" sau petrol pentru lampa,aparte de pretul produsului era musai sa dai si oua caci altfel nu pupai lumina in casa in seara aia.Bietul bunicu-meu,dumnezeu sa-l ierte,umbla toata ziua cu buzunarele pline de oua si cu urechile ciulite la maxim(ala stres)ca sa vada daca se mai "baga" ceva.Imi amintesc ca o data i-am sarit in brate iar el s-a ferit ca ars de frica sa nu-i fac praf ouale din sacoul ala al lui cu buzunarele toate praf de i se plimbau ouale pe toata haina ca pe abac.Va salut si va pup pe toti romanii.La multi ani tuturor.
RăspundețiȘtergereCe tare este imaginea Romaniei din finalul clipului. Romania ca un trandafir. :))
RăspundețiȘtergereSimona esti o dulce si iti urmaresc emisiunile de mult timp si sper sa le urmaresc in continuare...avem obligatia sa aratam copiilor nostri ceea ce a insemnat comunismul si urmarile lui...avem obligatia de a face cunoscuti martiri neamului si visurile pentru care au murit ,si avem obligatia de a nu lasa pe nimeni sa profaneze memoria lor... LA MULTI ANI...si multe , multe emisiuni...
RăspundețiȘtergereLa multi ani tie si tuturor cititorilor acestui blog.
RăspundețiȘtergereEsti o prezenta extrem de placuta a micului ecran, plat sau nu, iar cand nu te vedem in cadrul lui, parca acea zi nu este una buna.
Momentele de acum 20 de ani au ramas vii in mintea mea si acum. Aveam 12 ani si eram singura acasa in ziua in care o vecina a exclamat: "E revolutie!" Am fugit imediat in casa. Aveam inima cat un purice. In sufletul meu de copil, imi faceam griji pentru parintii care inca nu se intorsesera de la serviciu. Deschideam din cand in cand fereastra sa aud oameni trecand pe strada, dar mai tare imi auzeam inima batand ca un ceas, si focuri repetate de arma, de undeva de departe...
RăspundețiȘtergereEra teama amestecata cu speranta, lacrimi, zambete si cuvinte de incurajare...
Eram copil, dar am trait cu intensitate orice moment, desi departe, fizic, de ceea ce se intampla cu adevarat pe strazile din capitala, Timisoara etc.
Au trecut 20 de ani, iar noi, mai ales cei tineri, inca pastram speranta in suflete - poate va fi mai bine, macar pentru generatiile viitoare... Poate , intr-o zi...
Mie mi se pare ca n-am ajuns nicaieri, plutim in deriva. Tot securistii si copiii de securisti/nomenclaturisti conduc tara, tot ei au averi. Tin minte ca pe la sfarsitul lui decembrie '89 sau inceputul lui ianuarie '90 era unul care vroia sa plece in america, il arata la tv, cand striga de la geamul apartamentului ca nu mai pleaca desi avea viza... ca a venit libertatea peste el. Sunt curios daca da cineva de omul ala sa ne zica si noua daca a mai plecat sau nu din tara.
RăspundețiȘtergereMuzeul Naţional de Istorie a României organizează în perioada 16 decembrie 2009 – 28 februarie 2010 expoziţia „România. Decembrie 1989“. Vernisajul va avea loc la data de 16 decembrie 2009, ora 13.30, la sediul Muzeului Naţional de Istorie a României, Calea Victoriei nr. 12.
RăspundețiȘtergereExpoziţia „România. Decembrie 1989“ este structurată tematic, în două importante capitole.
Organizatorii proiectului şi-au propus ca primul capitol să ilustreze viaţa românilor în ultimii ani de existenţă ai regimului Ceauşescu, anii ’80, caracterizându-se ca o perioadă de privaţiuni economice şi sociale la care a fost supusă populaţia. Acestor constrângeri li s-au adăugat politica represivă bine instrumentată de organismele partidului-stat faţă de orice manifestare anticomunistă, distrugerea patrimoniului monumental şi sistemizarea urbană şi rurală agresivă şi nu în cele din urmă cultul personalităţii propagat de Nicolae Ceauşescu – particularitate specifică regimului comunist din România. Astfel, secţiunea dedicată anilor ‘80 cuprinde diverse mărturii fotografice şi documentare, obiecte muzeistice integrate într-un context scenografic sugestiv, scopul fiind acela al ilustrării coordonatelor opresive din România acelor ani.
Al doilea capitol al expoziţiei este dedicat Revoluţiei din decembrie 1989 care a culminat cu ceea ce părea imposibil dar care a devenit posibil – căderea dictatorului. Semnificativele documente, fotografii, arme şi obiecte personale ale martirilor căzuţi la Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca, în alte oraşe ale ţării în decembrie 1989, ilustrează Revoluţia care a pus capăt dictaturii comuniste în România. Tuturor acestor mărturii li se adaugă fotografii care evidenţiază evoluţiile politice democratice de la sfârşitul anilor ’80 din Polonia, Ungaria şi Cehia.
La organizarea acestei expoziţii au colaborat prestigioase instituţii: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I“, Muzeul Banatului, Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Muzeul Naţional Filatelic, Agenţia Naţională de Presă, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune, Serviciul Român de Informaţii, Centrul Cultural Ceh, Centrul Cultural al Republicii Ungare şi Institutul Polonez, toate acestea contribuind la proiectul expoziţional prin prezentarea unor importante mărturii muzeistice şi documentare.
...aveam 18 ani atunci....chiar mi am aminti cu o oarecare nostalgie smiorcaita de acele zile cand alergam disperat intre Televiziune si Sala Palatului incercand ...sa fac ceva..
RăspundețiȘtergereAm incins zilele acestea netul pt a vedea daca s-au mai postat filmulete sau imagini "reale" privind realitatea acelor evenimente.... nu sunt revolutionar de meserie insa pot spune ca am fost ACOLO de la inceput pana la sfarsit si mai pot spune ca sunt inca marcat de inconstienta de care am dat dovada in disperarea mea de a fi parte de istorie nestiind ca nu sunt decat unul din cei extrem de multi actori anonimi care au facut Revolutie...dar DEGEABA.
Simona, te am vazut o singura data live si am fost ...uimit sa vad cata forta ai in tine si ce inima mare ai pentru o persoana pe care....o strangi cu mare grija in brate...Succes