Acasa e acolo unde mama face poale-n brau. Ti-am mai povestit despre ele. Sunt usoare, pufoase, gustoase. Si tin loc intotdeauna de desert, caci mama nu e experta in prajituri... Si tot acasa, mai miroase a ostropel de pui si a bors de loboda, acru si proaspat, cum numai acolo manac.
La mamaie, se coc lipiile pe plita. Paine de casa, buna si gustoasa, pe care o mancam cu branza de capra. Si tot in casa bunicilor, miroase a scovergi... Gogosile minunate ale copilariei. Rumene, crocante si dulci... Mmm...
Si la mama, si la mamaie in casa, micul dejun insemna, de multe ori, friganele si-o cana cu lapte. Mai tii minte friganelele? Felii de paine proaspata, trase prin ou si putin lapte, si apoi aruncate in tigaie. Erau aurii si le pudram cu zahar mult, mult!
Mi-e dor de aromele astea toate...
ai copilarit acasa la mine cumva????tot ce ai enumerat era si acasa la mine.....si mie mi-e dor rau de tot de colilarie...si de casa...
RăspundețiȘtergere:) Ce bine miroase! Chiar aseara am mancat lipii facute in ceaun, dar nu pe plita, asa cum le facea odata bunica mea. Eram in stare sa mananc in nestire lipii facute in casa - pufoase, rumene ici-colo...
RăspundețiȘtergereMa innebunesc si gogosile, "ninse" cu mult zahar tos, desi in general nu mananc prea multe dulciuri. Insa, cand vine vorba de gogosi, nu ma pot abtine, ce sa fac?:))
Si imi mai place placinta cu mere taiate felii, si scortisoara... Ce arome!...
Poale-n brau nu am mai mancat de multa vreme. Cand eram copil, mama facea poale-n brau mai des, si la fel de gustoase, ca la noi in Moldova - aromate, aurii, pufoase (combinatia branza de vaci si de oaie era bestiala). Si le "dadeam tarcoale" de indata ce erau scoase din cuptor...:)
Gata, ar mai fi multe de spus, dar ma opresc aici. A trecut demult ora 18 :))
Scovergi facea si mamaia mea. La fel si friganelele copilariei pe care le mancam si acasa si la mamaie.
RăspundețiȘtergerePlus o multime de alte dulciuri si prajituri la care in principal mamaia(dar si mama)era experta.
Insa neavand parinti moldoveni, prima oara am mancat poale-n brau in facultate :-))
Am mancat insa multele dulciuri ale bucatariei turcesti; fiind eu pe jumatate constantean si avand prieteni turci; baclavalele, sara-igli-ile si mai ales cataiful, Doamne, cataiful copilariei, pe care l-am mai intalnit doar la Istanbul, ca adult, reamintindu-mi parte din gustul copilului de alta data.
Si sa nu uit covrigii fierbinti cu mac sau sare, de-abia scosi din simigeriile Constantei, impreuna cu paharul de braga acrisoara si usor acidulata, racoritoare si parca special inventata pt. covrigii aceia.
Si,da, stiu atat de bine si imi place atat de mult gustul branzei de capra.
Capra si oaie;ca aveam si prieteni macedoneni; machedoni, cum le spuneam cand nu erau de fata :-))
este aproape uimitor sa te descopar...tasnesti din ecran, sari la mine in camera si imi umpli camera cu lumina...aceasta postura de blog-erita te prinde Simona...
RăspundețiȘtergereÎmi aduc aminte...
RăspundețiȘtergerePrea devreme-au început frazele mele sa spună sau să scrie cuvintele astea...
Pentru că odată am fost luat din locul meu şi dus aiurea...fără nici un scop... fără nici un rost... conştiinţă crescută strâmb, pe caldarâmul sterp al cetăţii, după ce colindase pădurile toate şi munţii toţi... nevoită acum să se hrănească mai mult din amintiri...
Deşi firea mea este extravertită, prea des m-am întors în sine...privind cu partea nevăzută a ochilor mei...ce a fost...cum a fost... atunci...demult...
Cum ningea...în toate iernile...abia răzbeam până la şcoală...şi şcoala mirosea a bun de iarnă...pentru că se-ncălzea cu lemne...
Cum vara cuptorul era doar in luna lui cuptor...şi, chiar şi-atunci, la o săptămână o dată, tot ploua cu izbăvire... peste toată lumea prăfuită şi încinsă...Şi mai era răcoarea muntelui...şi mai erau valurile repezi ale râului...şi mai era mirosul crud al fânului cosit... şi gustul mai bun al cireşelor culese peste gard…
Sunt tot atâtea lucruri bune de amintit...Atâtea lucruri...
Cum ziua era aşa de lungă... parcă nu se mai termina...
Văd chipul mamei înconjurat de feţe prietenoase, schimbând reţete de ghebe murate...sau de vin de măceşe... sau de şerbet de zmeura si dulceaţa de trandafiri... sau de nuci verzi... inventând împreună modele minunate pe etamină…
Îl văd pe tata...aplecat asupra tablei de şah... sau aplecat asupra unei probleme cu asterisc din Gazeta Matematica... atât de frumos cum era aşa, concentrat...
Atâtea amintiri bune… despre lucruri menite să lungească zilele... Şi vieţile...
cand eram mica mama mea facea in fiecare duminica gogosi simple,cu gem sau cu branza...mirosea toata scara blocului:)si mai facea macaroane cu branza si apoi "cernea"zahar pe ele....doamne ce bunatate:)imi este dor de copilaria mea,atunci cand imi placea foarte tare sa umblu descuta vara si sa mananc porumb fiert...asa e acasa la parintii mei si acum,pacat ca eu nu sunt in fiecare zi acolo cu toate ca mi-as dori din tot sufletul,nu am mai fost de 2 luni acasa imi este foarte dor de mama si de tata chiar daca vorbim chiar si de 2 ori pe zi la telefon....Simona,cu tot ceea ce scrii pe blog,in fiecare zi imi aduci aminte de copilarie si de parintii mei si ma apuca o melencolie....:(cu toate ca te-am descoperit doar de cateva luni pe blog incerc sa te citesc in fiecare zi si sa iti las si cate un comentariu chiar daca nu imi raspunzi niciodata...dar eu nu ma supar,imi esti foarte simpatica si imi luminezi zilele!Te pup,o seara faina
RăspundețiȘtergereRodica, iarta-ma ca nu-ti raspund, n-o fac intentionat:)
RăspundețiȘtergerema bucur ca-ti place!
multumesc
RăspundețiȘtergeremergi la schi?
RăspundețiȘtergereo sa merg, atunci cand se va schia si cand vor merge si instalatiile de cablu...
RăspundețiȘtergereacasa unde? la Iasi? se schiaza de ieri :))
RăspundețiȘtergeresi eu as vrea sa merg la schi dar prefer ca vacanta asta sa mi-o petrec toata cu parintii si bunicii...am decis asta dupa ce te-am citit pe tine de mai multe ori..cand o sa vin o sa iti povestesc cum a fost pentru ca nu o sa am computerul cu mine:(la noi pe 24 decembrie, la tara, se iasa cu colaci mici la poarta,se numesc pitarai sau colindeti,si sunt batrani,tineri,copii,care vin si le dam pitarai si un pahar de vin fiert!ei anunta colindatorii care trebuie sa soseasca in noaptea de ajun..este ceva superb...la vo se obisnuieste?
RăspundețiȘtergereputine femei ,doamne ,domnisoare si tot tacamu' de sex feminin care mai stiu sa faca ce ai descris tu mai sus...ce pot sa spun mai mult decat SWEEET! mai urmaresc de aici din Ialia ce se intampla la noi ,am vazut ca azi Bucurestiu' s-a blocat de tot ,superb ,desi imi pare rau pt cei blocati in trafic...sper ca stiti ca e vina voastra ca cica nu aveti cauciucuri,sau vreun SUV aja zic oficialii direct din birouri:))
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, sunt zile cand ne este atat de dor de "aromele" copilariei...
RăspundețiȘtergereCINE TE-A PUS SA TE MUTI LA BUCURESTI ? :))
RăspundețiȘtergereSimona sunt studenta si nu am mai fost acasa de ceva vreme....abia astept sa ma duc sa mananc...glumesc!dar abia astept sarbatorile si toate bunatatile facute de mama si sper sa ajung si pe la mamaie!te-am pupat!
RăspundețiȘtergeredraga Simona,cum stii sa atingi coarda sensibila a unui om...Eu sunt plecat de 10 ani de acasa si de fiecare data cand se apropie sarbatorile ma simt copil chiar daca pentru o clipa.Nimeni nu descrie mai bine decat tine aceste simtaminte.Sarbatori fericite iti doresc,in pace si iubire.Colac peste pupaza,mai si canta la radio Frank Sinatra,hai ca ma prinde melancolia...ciao!
RăspundețiȘtergerevai :( ... macar taci pana ajung acasa. AMR 9 zile. Dupa aceea poti sa mai povestesti. Asta in cazul in care nu vrei sa ai un vizitator pe blog in minus, lesinat cu gandul la... of iar mi-am adus aminte :( . mie foame.
RăspundețiȘtergerecred ca n-ai inteles. nu ma plangeam ca m-am mutat la Bucuresti...
RăspundețiȘtergereE bine de multe ori sa avem comportamentul unui copil esti mai gingas, mai naiv sau mai placut. Greutatile vietii, de multe ori iti alunga si cele mai frumoase amintiri.
RăspundețiȘtergereSimona, toate bunatatile astea, aceste arome se regasesc si in casele Bucurestenilor! Pentru tine, e mai greu fiinca esti departe de parinti , de bunici. Dar, daca vrei iti trimit eu un cadou de Craciun cu aceste bunatati la Antena? Glumesc ! Ai dreptate, ce fac parinti si bunici pentru noi nu poate face nimeni !
alex.stefan27@yahoo.com
Simona, "lipiile" sunt varianta moderna...ale noastre, din Moldova, sunt TURTE, nu? Turte pe plita, turte in ulei, peste care pui zahar si zici ca mananci nu stiu ce tort fizos:)))Da eu abia astept acum, de Craciun, turtele cu nuca si turtele cu julva, sau, sub alta denumire, 'scutecele Domnului', care se fac saptamana viitoare si cu care astepti preotul cand vine cu Ajunul...Le stiti? Doamne ce gust au....
RăspundețiȘtergereDa, Dana, face si mama de Craciun:) foarte bune!
RăspundețiȘtergere"Acasa e acolo unde mama face poale-n brau". Frumos spus. Putini dintre noi stim sa ne pretuim parintii. Ar mai fi fost bunatatile enumerate mai sus daca nu era mama sau mamaie, sa le faureasca in laboratorul fermecat al bucatariei?
RăspundețiȘtergereStrofa de mai jos este dediata tuturor mamelor care fac scovergi si poale-n brau. :)
"Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
La Craciun ne e dor de părinţi..."
(Adrian Paunescu)
ce diferenta de concepte...regionalisme in toata regula...la mine, la Bistrita, la scovergi se spune scovergi si la friganele, paine in ou:) Oricum le-am numi, raman la fel de delicioase..:)
RăspundețiȘtergere