Colindul

Pentru ca plec acasa, la Iasi si poate n-o sa mai am starea sa postez, iti spun de pe-acum Craciun Fericit! Mi-am dorit sa avem sarbatori albe si uite ca asa a fost. Poate prea albe... Oricum, cat sa-mi dea emotii, in legatura cu drumul. Dar nu conteaza. De ajuns, oi ajunge, pana in ajun! Atunci cand o sa colind si o sa primesc, la randu-mi, colindatorii.
Pana atunci, va colindam noi, eu si Gabi Firea.
O, ce veste minunata, de pe albumul de anul trecut. Sarbatori luminate!


simona gherghe si gabi vranceanu firea.o ce veste minunata
Asculta mai multe audio Muzica

Eu, masina si iarna

Mi-am scos si eu masina dintre nameti, ca deh... n-am gasit niciun taxi! Doua zile, vineri si sambata, am infruntat traficul in capitala inzapezita si inghetata. Totul a fost in regula, mers in ritm de melc, dar mers... Si as fi respectat si recomandarea celor de pe la primarii, da' n-am metrou in cartier. Si nici acolo unde lucrez. Asa ca a fost musai! Am gasit chiar si locuri de parcare, ceea ce e o performanta! Ma bucuram de iarna, de-a dreptul! Pana aseara.
Pe la 9, cand am plecat din antena, incepuse sa viscoleasca puternic. Dar chiar si asa, m-am descurcat... pana-n fata blocului, unde... m-am inzapezit! Si acolo s-a terminat filmul frumos: n-am mai putut s-o scot. Am blocat trei locuri de parcare. Rusine!!! Da' zau... ce sa fac?!
Acum, ma uit pe geam si-mi fac diverse calcule... Cum naiba sa urnesc masina?!

Starea vremii. In enunturi scurte

Afara ninge. Si e viscol. Masinile derapeaza. Zapada aluneca. Pietonii se chinuie. Vantul suiera. Mainile ingheata. Trenurile intarzie. Cat si avioanele. Omatul scartaie. Trotuarele nu mai exista. Nici parcarile. Merg cu 10 km/h. Unu' ma claxoneaza. Sa ma claxoneze... Si ala din fata mea, tot cu 10 km/h! Trei insi cara o carcasa de porc. Din ea curge sange. Sangele e rosu, iar zapada alba. Un copil se da cu sania. O babuta cade pe gheata. La radio, colinde. In magazine, ghirlande. Boc face guvernul. Udrea e in el.
Afara ninge. Iarna nu-i ca vara...
The end

PS. Pe o vreme ca asta, intr-un sat viscolit din Moldova, exact acum 60 de ani, se nastea mama...

Inainte de o calatorie cu trenul...

"Explicatii... Cine sa dea explicatii? E o tara in care da cineva explicatii?!"
Sunt vorbele unui pasager al trenului Constanta - Bucuresti. Dupa o intarziere de vreo patru ore... Tara e blocata la propriu, si pe sosele, si pe calea ferata, iar alesii se joaca de-a guvernul. Oare stiu ei, in timp ce fac declaratii optimiste pe la televizor, ca mai avem o atentionare cod galben pentru maine? Ca vor fi iarasi ninsori crunte si viscol, in jumatate de tara? LE PASA de oamenii inghetati pe drumuri europene sau in trenuri, uitate in camp?
Dar daca iarna asta ne-ar ingropa in nameti, le-ar pasa?!
RASPUNSUL: NU!

PS. Mi-e groaza de faptul ca, la inceputul saptamanii viitoare, ma asteapta o calatorie cu trenul pana la Iasi. Pur si simplu, mi-e groaza...

UPDATE: Ma uit pe geam, ma uit la tv si sunt din ce in ce mai panicata... Drumuri blocate, trenuri cu intarzieri uriase, altele care nu pot intra in Gara de Nord, din cauza unui macaz inghetat, avioane care nu pot ateriza. E incredibil ce se intampla!!!

Locuri si arome

Acasa e acolo unde mama face poale-n brau. Ti-am mai povestit despre ele. Sunt usoare, pufoase, gustoase. Si tin loc intotdeauna de desert, caci mama nu e experta in prajituri... Si tot acasa, mai miroase a ostropel de pui si a bors de loboda, acru si proaspat, cum numai acolo manac.
La mamaie, se coc lipiile pe plita. Paine de casa, buna si gustoasa, pe care o mancam cu branza de capra. Si tot in casa bunicilor, miroase a scovergi... Gogosile minunate ale copilariei. Rumene, crocante si dulci... Mmm...
Si la mama, si la mamaie in casa, micul dejun insemna, de multe ori, friganele si-o cana cu lapte. Mai tii minte friganelele? Felii de paine proaspata, trase prin ou si putin lapte, si apoi aruncate in tigaie. Erau aurii si le pudram cu zahar mult, mult!
Mi-e dor de aromele astea toate...

Decembrie. Zapada si sange

Tocmai ne intorsesem de la Bucuresti, de la inmormantarea nasului meu. Am vazut ca in gara era agitatie si foarte multa militie. Auzisem vag de Timisoara. Dar ne grabeam la tara. Intre o inmormantare si taierea porcului, inainte de Craciun, nimeni nu se gandea la scenarii...
A doua zi, oamenii mari s-au luat cu sacrificarea animalului, copiii, cu saniusul. A nins mult, iarna aia. Era zapada din varful dealului, de pe coasta bisericii, si pana-n vale, in sosea. N-aveam televizor la tara si in lumea noastra, acolo-n batatura, inca era liniste. Pana cand a venit tanti Stela, in fuga:
- A fugit cu elicopterul! Ceausescu a fugit!
Mama si Maria se uita ingrojorate una la alta:
- Iar s-a imbatat Stela...
- Zice la radio!! Ascultati la radio!
Cineva intra in casa si apasa butonul.
"Romani! Suntem liberi! Dictatorul a fugit..."
...
Nu-mi amintesc de-o iarna mai bogata-n zapada ca atunci, in decembrie '89. Nu vedeam decat partia, nesfarsita. De dimineata pana seara. Pe nerusafle, de nesaturat. Cand eram pe sanie, nu mai conta nimic altceva... Doar zapada, derdelusul din varful dealului pana-n sosea, cam un kilometru de coborare nebuna, si vacanta...
Doar impuscaturile de la o unitate militara de langa Buzau ne mai tulburau, cand si cand, bucuria iernii.

De Revolutie, m-am dat cu sania, cum n-aveam s-o mai fac niciodata de atunci...

Cartile copilariei mele(II)

Ar trebui sa scriu continuarea, dar au facut-o pentru mine toti cei care au comentat la postarea anterioara. Multumesc! Asa ca n-o sa mai insir aici celelalte carti care mi-au bucurat copilaria. Citeste-le acolo, daca vrei. Constat, insa, ca La Medeleni conduce in topul celor mai iubite romane ale generatiei mele. Sigur, lecturile sunt impartite pe varste. Ma oprisem pe la 10 ani. Si am vorbit strict de amintirile puternice de atunci.
Uite, tin minte ca, pe la 12 ani, am primit in cizmulite, de la Mos Nicolae, O viata, primul roman al lui Guy de Maupassant. Am asteptat pana cand s-a facut liniste in casa si m-am dus sa vad cadoul. Am luat cartea, am inceput sa citesc prima pagina.... si m-am mai oprit cand am terminat-o. In noaptea aia... Iar a doua zi, m-am bucurat in fata parintilor mei, "surprinsa" de darul primit de la Mosu'.
Mi-au placut toate romanele cu tarani. In special, Morometii si Descult. Cat despre Preda, ramane si acum scriitorul meu preferat...

PS. Pomenea cineva de Fratii Jderi. Offf... A fost un chin sa-l citesc. Romanul era la lecturi obligatorii. L-am dovedit intr-o vara, cu multe plansete, fortata de mama...