Ar trebui sa scriu continuarea, dar au facut-o pentru mine toti cei care au comentat la postarea anterioara. Multumesc! Asa ca n-o sa mai insir aici celelalte carti care mi-au bucurat copilaria. Citeste-le acolo, daca vrei. Constat, insa, ca La Medeleni conduce in topul celor mai iubite romane ale generatiei mele. Sigur, lecturile sunt impartite pe varste. Ma oprisem pe la 10 ani. Si am vorbit strict de amintirile puternice de atunci.
Uite, tin minte ca, pe la 12 ani, am primit in cizmulite, de la Mos Nicolae, O viata, primul roman al lui Guy de Maupassant. Am asteptat pana cand s-a facut liniste in casa si m-am dus sa vad cadoul. Am luat cartea, am inceput sa citesc prima pagina.... si m-am mai oprit cand am terminat-o. In noaptea aia... Iar a doua zi, m-am bucurat in fata parintilor mei, "surprinsa" de darul primit de la Mosu'.
Mi-au placut toate romanele cu tarani. In special, Morometii si Descult. Cat despre Preda, ramane si acum scriitorul meu preferat...
PS. Pomenea cineva de Fratii Jderi. Offf... A fost un chin sa-l citesc. Romanul era la lecturi obligatorii. L-am dovedit intr-o vara, cu multe plansete, fortata de mama...
eu am furat FRATZII JDERI de la biblioteca :)) ce vrmuri Simona, ce vremuri
RăspundețiȘtergerecartea/filmul Cel mai iubit dintre pamanteni sunt de referinta? Iti place/placea Stefan Iordache?
RăspundețiȘtergerecărți primite de la Moșul Nicolae în cisme. ce poate fi mai minunat!
RăspundețiȘtergereSimona,vezi ce inseamna educatia buna,indrumarea precisa si sigura facuta de ai tai parinti,care nu cred ca se gandeau la altceva decat ca fetita lor scumpa si draga sa ajunga bine in viitor,sa aibe orizonturi deschise,sa ajunga cineva.
RăspundețiȘtergereIn loc de alte lucruri pe care majoritatea copiilor le primesc de sarb tu primeai carti!
Si tu ca o fata constienta si responsabila nu ai dezamagit.Bravo
ASTA INSEAMNA CEVA!!!
n-am primit numai carti! am avut foarte multe jucarii...
RăspundețiȘtergereEu aveam mania recititului. Cand imi placea o carte, pai devenea, pentru o vreme, carte de capatai, adica toata vremea reciteam pasaje preferate.
RăspundețiȘtergereSi imi mai amintesc de un fenomen psihologic interesant: ma identificam asa de bine cu personajele si traiam actiunea atat de intens, incat faceam, in masura posibilitatilor, ce faceau personajele: daca in carte se manca slana, pai o perioada bagam in mine slana cu mustar, daca era pateu, pai asta haleam si eu cat de des.
Tin minte o faza din Toate panzele sus, una din cartile mele de capatai pe la 14 ani: Ismail, pe cand se ascunsese in cala de frica piratilor care se instapanisera pe Speranta, a reusit sa iasa putin si a furat un darab de slana si paine de pe masa din cabina in care dormea seful piratilor, Spanu.
Ei, eu reciteam acest pasaj stand intr-un cot pe pat, cu cartea si fundul de lemn alaturi, pe care era slana si borcanul cu mustar.
:)
Salut, Simona.
ai putea face si o postare cu jucariile tale favorite. de atunci si de acum ;)
RăspundețiȘtergeredespre romane cu tarani pot zice ca am citit Ion de parca eram un frenetic ,am iubit felul in care facea trecerea de la un fir al actiunii la atul ,parca ar fi studiat ceva din metodele de astazi care le folosesc astia in telenovele ,faza ca spre exempu se pomeneste un nume la sfarsitul unei segvente care apartine unui plan al actiunii si ghici cu cine incepe imediat al doilea cadru? ai ghicit fix cu persoana mentionata ,asta a fost ingenios pe lanaga faptul ca Ion ca de altfel toate operele de Caragiale inca si inca sunt la tzinta cand vine vorba de ce traim in ziua de azi ,politica,principii,iubire de orice fel... de pamant ,de doamne de inalta clasa si tot aja...faza cu jucariile a lu asta de mai sus a fost haioasa ,aprob:))
RăspundețiȘtergereDa, Preda... Preda si timpul care avea răbdare cu oamenii...
RăspundețiȘtergereSi Kazantzakis... cu aerul de lapte, parca, dintre el si icoana mamei in amintiri...
cu Zorba...
"Jupane...! Jupane...! Ai mai vazut o prabusire asa mareata...!"
"O viata", am citit si eu jumatate. Dar am uitat sa o termin. Chiar daca mi'a placut. Aveam vreo 16 ani. E o idee totusi, sa o iau din nou la puricat.
RăspundețiȘtergereCărți de colorat nu ai avut în copilărie?
RăspundețiȘtergereimi place foarte mult ceea ce povesteste Simona,denota o cultura si educatie alese,o sa-mi serveasca de inspiratie pentru educatia copilului meu.O calda imbratisare,Simona.
RăspundețiȘtergereReferitor la romanele despre tarani... Trilogia Taraneasca, in special, "Niste Tarani" opera scrisa de Dinu Sararu este magnifica. Dinu Sararu are condei de poet si un umor extraordinar.
RăspundețiȘtergere...l-am redescoperit pe Rebreanu, a carui persepctiva mi se parea oarecum feminina in liceu... si iata-ma acum, la 44 de ani, devorand "Jar" si "Adam si Eva" si "Amandoi" si...
RăspundețiȘtergereO fi, probabil, o chestiune de varsta, cine stie...?
m-au bucurat teribil aceste carti ale copilariei noastre ..
RăspundețiȘtergeremi-ar placea sa scrii si despre cartile citite recent! eu am primit de mos nicolae twighlight saga de ex! iata ca si la maturitate "copiii" cuminti :) primesc niste carti frumoase!
o iarna splendida tuturor!
Si mie imi place la fel de mult Preda. Nici nu putea fi surprinsa mai bine imaginea taranului roman, ca in "Morometii". Am citit cu mare placere volumele, si la fel de mult m-a atras arta romanesca din opera lui Rebreanu. As reciti romanele celor doi, oricand, cu aceeasi dorinta si incantare.
RăspundețiȘtergerePe la 8-9 ani, ca orice copil care isi dorea sa descopere bucuria de a citi si de "a se hrani" cu lucruri frumoase, ma grabeam sa imi termin temele, ca sa am timp si pentru basmele lui Ispirescu, povestirile Fratilor Grimm, fabulele lui La Fontaine sau povestile lui Anderson; "Micul Print" a lui A. de Saint-Exubery mi-a emotionat de-a dreptul. Am urmat apoi pasii lui Alice prin Tara Minunilor, carte care mi-a pus la incercare imaginatia:) dar, la fel de drag mi-a fost sa ii insotesc in aventurile lor pe Huck Finn si Tom Sawyer sau pe Robinson Crusoe. "Marile Legende ale Lumii" mi-au deschis in fata o noua lume... Au mai fost si alte carti, dar nu as face decat sa repet ce s-a scris deja inaintea mea.
P. S. Cat despre "Fratii Jderi"... mi-aduc aminte perfect ziua in care am inceput sa citesc primele randuri. Eram la bunica mea, m-am asezat pe o patura, sub cel mai frumos copac din gradina, pentru ca lectura sa fie mai placuta:)... Cartea avea sa imi puna la grea incercare rabdarea; A TREBUIT, la randu-mi, sa o dovedesc, pentru ca nu era de ales :)) dar credeam ca nu se mai sfarseste... Oricum, ce nu am face sa vina copilaria inapoi, cu bucuriile ei cu tot!:)
L –am descoperit pe Sadoveanu la 8 ani, intr-o carte pe care o primisem premiu nu stiu pentru ce.
RăspundețiȘtergere“Venea o Moara pe Siret” a fost prima scriere lecturata. Sadoveanu mi se parea pe atunci magnific si pretentios. Mai tarziu avea sa devina familiar si, mai mult decat atat, fenomenal.
Intr-o zi de vara, in prima mea vacanta de scoala, bunul meu m-a luat la camp acolo unde clacasii coseau iarba matura a verii. Pe langa pachetul cu mancare am luat si o carte de Sadoveanu.
Ajuns in dealul cu iarba de cosit, m-am intins la umbra unui copac singuratic si am deschis cartea cu emotie, ca si cum lumea zavorata in ea ar fi putut iesi afara ca dintr-o cutie a pandorei. In cele trei sau patru ceasuri de liniste patriarhala aveam sa constat un fapt extraordinar. Coltul de cer sub care respiram parfum de flori salbatice se contopise cu universul cartii pe care o deschisesem. Pana si apusul de soare se scria in valvataie rosiatica deasupra spinariilor dogorite cu acelasi condei al maestrului. Eu insumi eram un punct, sau o litera in opera acelui colt de cer…