Aveam 4 ani si-l asteptam tremurand. Mi-era teama de el. Stiu ca ma ascundeam dupa perdea si tot de-acolo imi spuneam si poezia. I-am auzit glasul, apoi i-am privit pantofii si AM STIUT! (Copiii sunt mult mai atenti la detalii, decat ne-am imagina...) Mos Craciunul ala, incarcat cu jucarii, mai multe ca niciodata era... Viorel, prietenul parintilor mei!!! Lipsise din casa fix cand a venit Mosu' si-apoi prea au dramatizat ai mei absenta lui... "Vaaai, Viorel, dar sa lipsesti chiar acum?! Dar uite cate cadouri a adus!!!". Si el, prea uimit de vizita asta... Ca si cum nu asta asteptam cu toti... Multi ani dupa revelatia mea, l-am urat pe Viorel!
In anul in care am primit cele mai multe si mai frumoase jucarii, am descoperit ca Mos Craciun nu exista... E o lege a vietii, cred. Atunci cand primesti ceva, urmeaza sa pierzi altceva. Chiar daca stim regula asta, ne-ar fi mai bine daca n-am mai primi, doar ca sa nu pierdem, apoi?
Eu cred ca nu...
Eheee...si eu la fel am descoperit, si stiu ca, copil fiind, e o mare dezamagire. Si din cauza asta am zis ca am sa fac tot posibilul ca fiului meu sa i se rupa vraja Mosului cat mai tarziu.
RăspundețiȘtergereAm fost ceva mai fericit; am crezut TOTAL in Mosul cel bun si darnic pana la 9 ani; era anul cand ai mei mi-au facut cadou,printre altele(de fapt Mosul :-))prima pereche de clapari adevarati(Munari; eram capabil sa dorm cu ei in picioare si inca in fiecare noapte).
RăspundețiȘtergereEra mare cutia si oricat de bine au ascuns-o ai mei tot am zarit un colt al ei.
De ce am scris mai sus TOTAL?
Pt.ca intr-un anume sens inca ramane o parte din mine care, in fiecare an, crede sincer in Mos Craciun.
Si asta face bine.
Simona Mos Craciun EXISTA!sunt persoanele dragi care ne fac cadourisi care ne ofera dragostea lor neconditionat!te-am pupat!
RăspundețiȘtergereMi-ai adus aminte cum am aflat ca mosul nu exista....de la sora mea mai mare cred k pe la vreo 10 ani!Am fost foarte dezamagita dar asta este viata!Cu totii avem experienta asta.
how beautiful you describe "that moment" ...Bless you... Just that we aren't losing something allways in orther to get something. I think that The Divine has a plan for us, allways
RăspundețiȘtergereMerry Christmas and Happy Hollydays
Gabriel
Tot 4 ani, poveste similară. În loc de Viorel, unchiul Mircea :)
RăspundețiȘtergereViorel bad boy!
RăspundețiȘtergereSimona, sper ca nu e vorba despre Viorel Hrebenciuc!!! :)))
Iti doresc o luna fastuoasa! ;)
PS: Jurnalul Simonei=lectura mea cotidiana care imi aduce zambetul pe buze.
eheee!! eu petreceam vacanta si implicit Craciunul la bunici, la tara. Aveam un brad imens in curte pe care il impodobeam si in seara de Craciun, in gardul de sub brad gaseam agatate unul langa altul toate cadourile (papusi, pungi cu dulciuri si cu fructe, haine - pentru mine si pt sora mea)... ca nu existau pungi de cadou :)) si explicatia era ca Mosul s-a grabit sa ajunga la toti copiii si de aceea nu a mai intrat in casa... ce vremuri! bunicii nu mai sunt de cativa ani... iar bradul s-a uscat demult...
RăspundețiȘtergereo luna plina de bucurii tuturor!
Mos Craciun exista!Tu esti o mincinoasa care vrei sa furi cadourile de la copii.
RăspundețiȘtergereCe grozavie!!! Mos Craciun EXISTA! EIIIIIIIIII!
RăspundețiȘtergereofff... Normal ca exista!:))
RăspundețiȘtergereEu am crezut mereu in Mos Craciun. Cred si acum. Daca as renunta la aceasta convingere ar insemna sa renunt la copilul din mine, si nu vreau asta:)
RăspundețiȘtergereAveam vreo 7-8 ani cand , cotrobaind prin dulapul cu haine, am dat peste o cutie. Curioasa, am despachetat. Era un cadou. Prietenii, colegii de scoala spuneau ca nu exista Mos Craciun si ca parintii sunt cei care ne cumpara cadouri,le ascund, apoi le aseaza sub brad, noaptea... Am fost tare dezamagita sa aflu asta. Si ii contraziceam de fiecare data, pana cand am descoperit cadoul;( L-am pus la loc si nu am suflat o vorba parintilor. Nu puteam sa ii stric planurile lui "Mos Craciun" -:) Ma bucuram pt ca aveam sa primesc darul mult asteptat, dar, in acelasi timp, eram cumplit de trista pentru ca povestea cu Mosul se spulberase pt cateva clipe.
Chiar si asa, in noaptea de Ajun, m-am asezat sub brad si, cu lacrimi in ochi, i-am recitat Mosului poezii. I-am si cantat. Era un moment de magie pe care vroiam sa il pastrez cumva... Si a ramas asa in sufletul meu..:)
Acum, desi nu mai sunt copil, astept cu emotie seara de Ajun.. Si, da, cred in Mos Carciun; cred ca, atunci cand ne este greu, chiar de nu vine cu daruri,se gandeste la noi...:))
Noapte buna!
Simona....esti minunata...iar in combinatie cu perioada asta de sarbatoare esti perfecta
RăspundețiȘtergereNoapte buna!
Gicu Magnificu ti-ai petrecut Craciunul din '89 in Gaesti si profu' de geografie era cumva V.Bostinaru?
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere