Deschid ochii pe ecranul televizorului. Postul de stiri, editie speciala.
A MURIT MICHAEL JACKSON!
...
N-am trait moartea lui Elvis(The King), nici pe cea a lui Lennon. Trebuie sa fi fost la fel. Stupoare. Mi-au trebuit minute bune sa ma dezmeticesc. As fi crezut ca e o gluma, daca toti cei din platou nu vorbeau la trecut. Nu am fost/nu sunt fan Michael. Si totusi... vestea mortii lui m-a bulversat. Ma imbrac in graba, confuza inca, si plec spre redactie aproape in fuga. La radioul din masina, Buzdugan si Morar vorbesc despre Michael, ii invita pe oameni sa se manifeste, sa vorbeasca despre asta. Un exercitiu, cu rol de omagiu. Sa-si aprinda, in trafic, luminile de avarie. Iar oamenii o fac. Peste tot, cantecele lui.
L-au iubit. L-am iubit. Am crescut cu muzica lui. E parte din copilaria si adolescenta noastra.
La Ambasada SUA, pe la 6 seara, au inceput sa se adune. Cu flori, luminari, jucarii de plus. Au venit cu biletele si afisele de la concertele din '92 si '96. Unii, coplesiti de veste, cu lacrimi pe obraji, scursi. Fanii lui, multi dintre cei care plangeau pe caldaram, la aeroport, la plecarea din Romania.
O batrinica m-a scos din atmosfera sumbra de acolo. A venit la mine si m-a intrebat: "Il depun aici?".....
Am ascultat mult astazi Michael. Poate mai mult ca in ultimii 10 ani. Piese pe care aproape ca le iutasem sunt difuzate obsesiv la posturile de radio. Tot e bine. E altceva. Asa poate vom intelege de ce nu vom mai avea vreodata astfel de idoli. Pentru ca generatia mea a avut de unde alege. Elvis, The Beatles, Michael Jackson...
Ei au, oare, ce sa aleaga?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu