Grecia!!!!!!

Zi si tu daca nu e asta viata...:)

Eu si luna plina

Gata! Am rezolvat dilema! De doua nopti, ma chinuie insomnia. De data asta, n-aveam niciun motiv, dintre acelea care provoaca lipsa somnului. Adica la ora la care ma culc de obicei, eu ma zvarcolesc de pe o parte pe alta. Asta... desi ma durea carnea de somn!
Azi-noapte, ma ridic si ma duc la fereastra. O lumina afara... Da, aia era cauza: a doua noapte de luna plina!
Si, daca tot sunt la capitolul enervari, mai am vreo trei. Asadar, ma scot din minti:
- soferii care claxoneaza just in case... adica poate nu te prinzi tu ca el e in spatele tau si ar vrea sa faca nu stiu ce manevra! Ei bine, ma prind! Nu trebuie sa claxonezi ca descreieratu'!
- taximetristii care se baga. Oriunde! Fara sa se uite, fara semnal! Pe genul "las' ca ma vezi tu si oricum te prinzi ca ma grabesc". De parca eu am iesit cu masina pe strazi, ca sa admir Bucurestii inmuguriti...
- masina politiei. De fapt, nu masina, ca nu e ea de vina. Politistii aia doi care mergeau ieri cu masina cu 5 km/h, pe o straduta din spatele Antenei... desi n-aveau niciun motiv sa conduca in pas de plimbare. Si sa se hlizeasca precum prostii, uitandu-se in oglinda retrovizoare!

Miruna

Am vazut-o azi, la televizor. E o fetita foarte, foarte frumoasa. Si, din pacate, foarte bolnava. Miruna are 10 ani si o boala cumplita de sange. Si-a trait copilaria prin spitale. Asta e viata ei, de la 10 luni... Dar are o sansa: o operatie, care costa 150 de mii de euro. Enorm, pentru parintii ei. Va rog s-o ajutam!



Conturile pentru Miruna sunt deschise pe numele mamei, Amalia Enache:
RO 57 BRDE 300 SV 0775 4833 000 pt RON
RO 80 BRDE 300 SV 3210 2343 000 pt EURO

Sau, mai simplu, prin TELEDON:

0 900 900 580 - 3 EURO / APEL
0 900 900 582 - 5 EURO / APEL
0 900 900 584 - 10 EURO / APEL
Multumesc!

Alte detalii pe www.ioanamirunaenache.blogspot.com

Jumatate de zi fara telefon

Dupa o noapte de stat la povesti, am ajuns acasa, ametita bine de un zbor mult prea agitat, pentru gustul meu. M-am grabit sa ma echipez de munca si... m-am trezit in masina, foarte aproape de Antena, ca n-am telefon. Prima senzatie: panica. Am dat sa intorc, dar m-am oprit repede. Ei si ce daca n-am telefon?
M-am gandit la ai mei. N-am apucat sa le spun ca m-am intors in Bucuresti si ma gandeam ca, daca vor suna, probabil ca se vor ingrijora. Imediat, am gasit o solutie. Apoi, incet, incet, am uitat. Sigur... ii simteam lipsa, ca accesoriu. Il port tot timpul cu mine. Dar tot eu mi-am zis ca am o grija in minus. Dar ce fac totusi cu gandurile de genul "ce se intampla daca patesc ceva si n-am cum sa sun?"
Chiar asa, ce faceau parintii nostri acum 20 de ani? Pai... cred ca foloseau cabinele telefonice, daca nu erau acasa. Acum, nu mai sunt de mult. Sau cel putin eu nu le mai vad. Si uite-asa a trecut o jumatate de zi. N-am murit, nu mi s-a intamplat nimic. Dar sunt bucuroasa ca m-am regasit cu telefonul meu...

O viata

Nu prea mai e nimic de spus. Sunt vesti care te bulverseaza, pur si simplu...

A la claire fontaine...

Auzeam, azi, la radio ca e... sau, ma rog, a fost Ziua Francofoniei. Si de-atunci, fredonez un cantecel, pe care il stiu de mult. De la scoala, cred. L-am ascultat, de curand, la finalul unui film. Iata-l:

Dor de duca

Asa as fugi vreo doua zile... Nici macar nu mai conteaza unde. Doar sa plec. Problema e cum adun cele doua zile. Cum le pun cap la cap.
Mi-e dor sa ma plimb intr-un oras curat, sa vizitez, sa merg kilometri intregi pe jos, pana nu-mi mai simt picioarele. Sa mananc la repezeala ca sa am timp sa merg iar, sa vad figuri relaxate si zambitoare, sa nu mai citesc ziarele de la noi, sa nu mai deschid televizorul, sa nu mai aud stiri... Sa ma pierd in multimi de straini.
E de la soare...

Bataie cu bulgari, la Observator

Va doresc o primavara frumoasa:))))

Laptarul

E povestea unui om care si-a facut o afacere. S-a lasat de job, si-a luat capre si a deschis o ferma, in Giurgiu. Acum, aduce in casele bucurestenilor lapte proaspat si branza de capra. Adica suni, dai comanda si nenea vine la usa cu produsele. Mi-a placut, pentru ca mananc branza de capra si stiu ca cea din supermarket nu se compara cu produsul facut in casa, de mamaie, de exemplu.



http://www.laptesibranzadecapra.ro/

Scrisoare catre mama...

Mi-e dor de tine acum. Mainile tale, care fac minuni, sunt calde si moi. Intotdeauna. Iti spun ca ma doare si tu doar iti asezi palma... si trece. Iar apoi ma saruti.

- Unde pupa mama trece!

Eu rad si m-asez cu capul in poala ta. Ma mangai si mi-e tare bine. Cand mangaie mama, parca si timpul se opreste in loc... Mana ta ma linisteste, ma vindeca si ma elibereaza de toate. As vrea sa fiu iar mica si sa ma mangaie mama... Sa refuz sa ma trezesc dimineata fara portia de rasfat. Sa ma spele ea, sa ma scoata din cada si sa-mi spuna ca-s un pestisor, sa-mi cante seara, inainte de culcare sau sa-mi citeasca nebuniile lui Habarnam. Si sa radem amandoua in hohote! Sa-mi faca cea mai gustoasa mancare din lume, cu mainile ei albe, calde, usoare: friganele moi, poale-n brau pufoase sau ostropel de pui. Mmm...

Uite, mama, daca inchid ochii, parca-ti simt palmele pe tample... Cea mai puternica forma de iubire, lasata de Dumnezeu pe pamant, este aceea a mamei, pentru pruncul ei. E singura iubire pe viata. Neconditionata de nimic, nestinsa, nealterata. Stii, mama, nu ti-am zis niciodata "te iubesc". Dar tu simti asta... Poate ca ar fi trebuit s-o spun, pana acum. Pentru ca nu te iubesc doar de 32 de ani, de cand m-ai adus tu pe lumea asta. Te iubesc de 60 de ani, atat cati ai tu! Nu intamplator tu esti mama mea si eu iti sunt fiica...N-am sa-ti uit niciodata privirea, de atunci cand am plecat de-acasa, in urma cu 8 ani. Stateai in prag, Tu, mai puternica, intotdeauna, dar cu atata durere in ochi... Stiu ca ai plans. Am plans si eu. Imi port, ca niste pietre de gat, toate despartirile de peste ani...

Daca as fi avut talent la scris, ti-as fi scris versuri. Le meriti... Daca as avut talent la pictat, ti-as fi desenat portrete. Le-ai fi meritat. Si ai fi un model pe cinste, chiar daca tu spui ca eu sunt varianta ta imbunatatita...

Ma simti asa cum n-o mai face nimeni. Dintr-un "alo" la telefon, dintr-o privire sau dintr-un "buna seara", spus de mine la televizor. N-am cum sa m-ascund.

Iti multumesc pentru tot. Pentru ca m-ai crescut frumos, in lumea asta, nu tocmai frumoasa. Pentru ca ma iubesti neconditionat. Pentru ca existi!

La multi ani, mami!

Simona

Stiri pe scurt

Azi e baba mea si ninge, ninge, ninge... Mama zice ca sa nu ma plang. Tot imi place mie iarna...

Am cautat minute bune in supermarket mere romanesti. Am gasit din Italia, Turcia, Polonia, etc. Nu-mi amintesc sa fi fost criza de mere, anul trecut... Dar e explicabil. Altfel, n-ar putea fi atat de scump kilogramul de mere. Stiu, acum o sa-mi zici ca se gasesc in piata. Uite, pe vremea asta, n-am ajuns.

Cand apare un infractor la tv, in deschiderea jurnalelor de stiri, hop si Ogica. Ala de tot castiga la loto. Ei, am senzatia ca omul asta a fost coleg de celula cu toti insii cu cazier. Acum, cu criminalul din Danemarca.

Sfintii moldovenesti

Fiecare regiune cu specificul ei. La mine acasa, la Iasi, in seara de 8 martie, mama framanta aluatul, il lasa la dospit si face, apoi, din el, sfintisori moldovenesti. Impletiti, pufosi, dulci, cu miere si muuulta nuca. O minunatie! Si n-o spun pentru ca e mama, dar la ea am mancat cei mai gustosi sfinti.
De opt ani, de cand sunt in Bucuresti, ii mananc la vreo doua saptamani dupa sarbatoarea mucenicilor, atunci cand mama sau tata vin la mine. Da, de multe ori doar pentru asta. N-am putut niciodata nici macar sa gust mucenicii facuti aici, in Muntenia. Aceia mici, ca niste viermisori, in zeama aia ciudata...
Dar, pana vine mama, mi-am comandat, astazi, cativa sfinti, facuti dupa o reteta traditionala. Si o sa-i am atunci, pe 9 martie. Uite ca deja papilele mele gustative au luat-o razna...

O zi

Intre 10 zile consecutive, in redactie, si o zi libera, am deschis larg fereastra si-am vazut c-a venit primarava. Doar ca n-a sosit ieri, cand puteam si eu sa ies la aer curat, fara stresul jobului, ci azi, cand iar mi-am petrecut frumusete de dupa-amiaza la munca...