sâmbătă, 17 aprilie 2010

Camera Scriitorului

Nu stiu ce ma atrage acolo. Sigur, pe langa frumusetea palatului si linistea parcului. E... ceva. Dincolo de ziduri, ma simt izolata de lumea asta ciudata, setata pe forward.
Nimic nu poate fi intamplator. Nici macar nasterea romanului meu preferat. Dintre toate locurile de pe pamant, nu cred ca poate fi mai potrivit un alt spatiu in care sa se nasca povestea asta. Acolo, in odaia 11. Acum, doar o camera de inchiriat. Adica oricine poate sa dea 250 de lei si sa doarma o noapte in camera aia micuta, cu vedere spre parc. O sa spui ca viata merge mai departe si ca businessul e business.
Odaia aia nu mai pastreaza nimic din ultimii ani de viata ai lui Marin Preda. E o camera rece de hotel.
Mai trist e ca NIMIC nu-ti spune ca acolo, cel mai mare scriitor roman al ultimului secol si-a consumat o parte din viata. Ca acolo s-a nascut Cel mai iubit dintre pamanteni... Ca acolo a murit Marin Preda, intr-o zi de mai, in 1980.

Iubesc Parisul si pentru ca aproape fiecare cladire ascunde o poveste. Iar povestea sta scrisa pe o placuta de marmura, incrustata in zid. In Romania, nimeni n-a avut timp sa spuna povestea lui Preda, pe o bucata de zid...

18 comentarii:

  1. Simona, eşti o femeie frumoasă, realizată şi putrernică, iar pe lângă asta ai şi talent la scris. Eu îl admir f mult pe Preda aşa că postul tău mi-a mers la suflet. Ai un loc binemeritat in blogrollul meu. Te pup, mult succes în continuare, meriţi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi amintesti, asa,... de Cella Serghi... Intr-o noapte am visat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Prin 1990 s-au publicat două cărţi privind detaliile din ultimele zile ale lui Preda în camera respectivă...
    Cine i-a dat să bea vodca în miezul nopţii, deşi scriitorul ceruse APĂ...etc, etc.
    Nu va fi uitat, chiar dacă nu are o placă...
    ...mai ales că stă aşa de aproape de Eminescu...de Nichita...

    RăspundețiȘtergere
  4. Primo, din punct de vedere fizico-matematic nu exista intamplare. Fiecare actiune este predeterminata de o multime de factori; de abia de acum incolo problema este dificila, anume daca numarul de factori este sau nu finit. Omul are o capacitate limitata de inteligenta si de receptare a informatiilor, de aceea si-a creat notiunea de intamplare, care poate avea fundamentare in lumea particulelor elementare dar nici acolo nu suntem siguri daca nu cumva comportamentele aparent intamplatoare nu au cauze necunoscute. Asadar pentru a intelege realitatea trebuie sa dam dovada de multa, foarte multa imaginatie.

    Secundo, suntem calatori la portile universului, avem nevoie de povesti mai mult decat de paine...

    RăspundețiȘtergere
  5. Te banuiesc de implicare in turism.Acolo s-a intamplat o idila.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai dreptate,Simona cand ai spus ca lumea asta e ciudata,si eu o vad la fel,mai rau e ca unii dintre noi au avut nesansa sa se nasca si sa traiasca aici printre oameni care nu stiu sa aprecieze calitatile celorlalti.Poate candva se va schimba totul poate candva va fi mai bine,nu stiu nu ne ramane decat speranta,apropo dca tot era vorba de scriitori si mie imi place de cineva care scrie tot timpul adevarul si din suflet,da era vorba despe tine.Mult succes in continuare

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ma uitam aseara la stiri. Fosta glorie a Rapidului, Sandu Neagu, eroul de la Guadalajara, a trait uitat, in mizerie, intr-una din camerele de sub stadionul Rapidului, si a murit la 61 de ani, dupa ce dl. Andone a chemat ambulanta. A murit in urma unui stop cardiac, fiind considerat ca apartinind 'generatiei uitate'.Cum e posibil ca in Romania anului 2010, valorile, eroii nostrii, sa fie uitati si tratati in bataie de joc? Povestea lui Marin Preda, face parte din aceeiasi categorie. S-ar putea sa nu fie pusa pe zid niciodata. Pentru oameni ca ei nu exista niciodata timp...bani... Este impresionant cum unii oameni continua sa traiasca si dupa moarte, prin valoarea lor, iar altii sint morti in viata. Prin acest lucru, doar viata le-a mai putut face dreptate!

    RăspundețiȘtergere
  10. si eu iubesc Parisul, fitoaso! Fiecare colt din Paris..

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna! Sunt un mare fan si admirator al dumneavoastra. Aveti un blog foarte frumos si realist. De asemenea nici articolele nu sunt mai prejos. V-as ruga frumos, daca se poate sa adaugati linkul in BlogRoll-ul dumneavoastra catre blogul http://www.cercetari-cosna.blogspot.com. De asemenea, blogul dumneavoastra va fi trecut in lista mea de bloguri. Va multumesc frumos. Tineti-o tot asa.

    RăspundețiȘtergere
  12. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  13. DE DATA ASTA VREAU O CONFIRMARE!AI VBIT CVA CE NU ERA IN TEXT?Orice lipsa a unui raswpuns e in defavoare

    RăspundețiȘtergere
  14. Constat ca s-a deschis un fel de club neoficial al dilimanilor pe blogul tau, Simona.Ar fi simplu sa nu arate asa: nu le mai posta elucubratiile.Zic si eu, tu oricum faci ce vrei (pe blogul tau), dar uite ca oamenii seriosi, care chiar ti-ar comenta postarile, nu vor scrie niciodata pe aceeasi pagina cu paranoici urmariti de raze invizibile sau de disperati in pragul sinuciderii, cum vad mai sus.

    RăspundețiȘtergere
  15. pt parazitul de mai sus,cand faci o afirmatie poate iti dai si ip-UL,sa nu fii considerat si virus

    RăspundețiȘtergere
  16. Oricum, Marin Preda este nemuritor! la fel ca Eminescu. "Cel mai iubit dintre pamanteni" este si romanul meu preferat :)

    RăspundețiȘtergere