duminică, 17 octombrie 2010

Despre întâlniri, oameni, destin

Toate încep de undeva. Aşa că nici povestea mea în presă nu putea să fie altfel…

1998, eu – studentă în anul doi de facultate şi un anunţ în ziar.

“Radio Nord-Est caută reporter-prezentator de ştiri”. Aparent, nicio legătură cu ce făceam eu la Facultatea de Litere. Dar nu mi-ar strica niscavai experienţă, îmi zic… De fapt, voiam să văd şi eu cum e să mergi la un interviu de angajare. Aşa am ajuns într-o redacţie de ştiri. Mai precis, la cursurile unei şcoli de presă, printre alţi studenţi la jurnalism. Că deh… nu mă angaja nimeni, din prima… Două săptămâni, am mers conştiincioasă la radio. Făceam ştiri din ziare. Buletine întregi, pe care apoi le citeam, ca să prind intonaţia. Până într-o zi, când şefii de acolo ne-au pus câte un reportofon în braţe şi ne-au trimis pe teren. Era ultima zi de curs, un fel de examen, aşadar…
Am plecat speriată. Adică să merg aşa, pe stradă, şi să fac o ştire? M-am învârtit jumătate de zi prin oraş, m-am gândit la o mie de lucruri. Nimic nu mi se părea atât de important, încât să devină o ştire… Descumpănită, m-am urcat în tramvaiul care urma să mă ducă spre radio. Ştiam că n-o să mă angajeze nimeni şi începusem să mă încurajez că… asta e, a fost o experienţă interesantă. Şi în timp ce inventam o scuză decentă… L-AM VĂZUT! Nu ştiu ce anume din mine – sunt o mare timidă – mi-a dat curaj. Aproape că am sărit din tramvai, l-am oprit, i-am zis ceva la repezeală şi am pornit reportofonul…

2009, eu, în platoul Observatorului. Invitat: Ovidiu Lipan Ţăndărică

- Ştiţi… vreau să vă spun ceva. Aştept de foarte mulţi ani să vă zic… Datorită dumneavoastră, eu lucrez, astăzi, în presă…
- …(nr. uimire!!!)
- Acum nouă ani, v-am oprit în Piaţa Unirii din Iaşi şi v-am luat un interviu pe stradă. Vă văzusem din tramvai… Eram amărâtă, trebuia să mă întorc în redacţie cu o ştire, iar eu nu găsisem nimic. De ştirea aia, urma să depindă angajarea mea la radio. Aşa că am alergat după dumneavoastră şi v-am pus reportofonul la gură. Văzusem Visul Toboşarului, cu o seară înainte… Mi-aţi răspuns la toate lucrurile alea… N-am apucat, în toţi anii ăştia, să vă spun cât de recunoscătoare vă sunt. M-am întors în redacţie şi mi-am impresionat şefii! Aveam interviu cu un Phoenix!!! M-au angajat pe loc. Vă mulţumesc, domnule Lipan!

Aveam lacrimi în ochi. Şi eu, şi el. E întâmplarea care mi-a schimbat viaţa. Fără povestea asta, aş fi fost, acum, profesoară de limba franceză. Cu puţin noroc, aş fi prins o şcoală din oraş… Aş fi trăit aşa cum o fac sute de mii de bugetari, din ţara asta.
Dar viaţa a avut alte planuri cu mine…

19 comentarii:

  1. Superb! Cum ar zice mama mea, numai D-zeu ti l-a scos in cale. Esti de admirat ca ai puterea sa recunosti. Sunt situatii cand unora li se intinde o mana de ajutor in cariera si nu isi mai aduc aminte peste ani.

    RăspundețiȘtergere
  2. Simona esti o dulceatza de fata ! Cel putin asta cred avand doar televizorul in fatza si citindu-ti textele . Emani o energie pozitiva intensa . Imi este drag sa te vad ... Te urmaresc de cand erai la Observatorul de la 4 ... atunci veneam de la cursuri si ma relaxam uitandu-ma la tine ... esti singurul scorpion cu care m-as putea intelege...( eu sunt un leu ,.. greu ...nu devalorizat :D glumesc :)) ) Mult succes si fa-l praf pe Marutza !!! :D:D


    PS : Cand mai vii prin Iasi ? vreau si eu o poza cu tine ;;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos! Asta inseamna Mana Destinului. Ti-a fst scris sa-l intalnesti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Despre ziaristi se spune ca sint ,,ciini de paza ai societatii " .Jurnalistii sint iubiti la fel de mult ca doctorii ,ti-s dragi doar atunci cind ai nevoie de ei .In rest mai toata lumea prefera sa-i ignore ,in cel mai bun caz ,iar alte ori chiar sa-i urasca ,,Niste bagaciosi d'omle ! Se baga astia mereu unde nu le fierbe oala " .Ei bine ,Simona , asta mi-am dorit mereu sa fiu ,un ziarist bagacios .Asta a fost visul meu ,inca de cind erau un adolescent de 17-18 ani ,asta am dorit .Sa fug dupa o stire ,cu un reportofon in brate ,cu un pix si o foaie in buzunar ,dupa o stire ,dupa un reportaj.Vise ... Felicitari Simona ca ti-ai implinit visul .

    RăspundețiȘtergere
  5. Bravo. Din pacate, nu sunt multi cei ca tine care stiu sa spuna un Multumesc atunci cand au ajuns deja pe o treapta ierarhica superioara.

    Finetea ta trebuie sa fie un model pentru ceilalti si celelalte.

    RăspundețiȘtergere
  6. Deci e singura si unica persoana din showbizz pe care o ador o plac... o femeie super de viata...sper sa o tii tot asa. I Love You Simona.

    RăspundețiȘtergere
  7. Atunci o sa-i multumesc si eu d-lui Tandarica fiindca datorita lui avem o prezenta foarte agreabila si simpatica la TV. Sa nu cedezi la presiuni din partea mogulului si sa spui ceva de politica fiindca o sa ne dezamagesti. Zic asta fiindca multi din trustul Voiculescu mai arunca cate o pastila politica ca sa-i faca pe plac patronului si sa-i mai adauge ceva la salariu. Pana si talentatul Bendeac a zis una de m-a dezgustat, pentru el Crin Antonescu este un om de foarte mare isprava doar pentru faptul ca a pomenit de Chirila de la Vama Veche. Mi s-a parut ceva penibil. Mai bine cu mai putini bani in buzunar dar cinstit, nu risti sa te injure lumea pe strada. Adica nu proceda ca Vranceanu Firea care s-a acoperit de penibil dar s-a si umplut de bani.

    RăspundețiȘtergere
  8. ''I know that SAU Je sais ''pacat insa ca promovezi JOCURILE DE NOROC--gen Bingo(toti cotizeaza si DOAR EI CASTIGA).
    ''Văzusem Visul Toboşarului, cu o seară înainte..''' filmul te-a ajutat si /sau te ajuta in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  9. Felicitari pentru ceea ce scrii si gandesti!

    p.s. "1998, eu – stundentă" - o mica greseala.

    RăspundețiȘtergere
  10. DOAR istorie SAU cultura
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Aniversare_35
    ----------
    http://clickzoombytes.wordpress.com/2009/06/14/zoom-zdobzdub-ovidiu-lipan-tandarica/

    RăspundețiȘtergere
  11. cand am zis ca ma regasesc in jurnalul tau, stiam ce spun:P si eu tot Litere la Iasi am terminat si tot cu radio am inceput... ce-i drept nu cu Nord-Est, insa am colaborat scurt timp si cu ei:) am inceput insa radio acasa, la Vatra Dornei...ce amintiri....insa m-am regasit total in emotia de inceput,doar ca eu...am ajuns de la emisiunea proprie si interviuri cu Vasile Seicaru, Alina Sorescu,HI-Q, la postul local , sa dau stiri la un post de radio regional, format CHR, care emitea din Iasi... totul bine pana la criza... de un an nu mai lucrez in radio, pentru ca nu-mi gasesc, nu se cauta... sunt traducator, insa, in fiecare zi imi doresc, visez, sper sa mai pot da curs pasiunii mele: radio si TV! so be happy! traieste prezentul si bucura-te de el:)esti o persoana foarte talentata, inteligenta si cu picioarele pe pamant!! meriti sa fii unde esti, si chiar mai sus!

    RăspundețiȘtergere
  12. salutare!! am terminat Litere ca si tine, momentan, spre deosebire de tine(din pacate), lucrez in invatamant; esti exemplul cel mai bun pentru mine de a urma o cariera in jurnalism...chiar iti multumesc ca prin acest post m-ai incurajat!!1

    RăspundețiȘtergere
  13. Da e clar ca asta a fost pista de lansare si doar Cel de Sus a facut posibil acest lucru, dar toata munca care a urmat dupa aceea nu a facut decat sa confirme meritul tau!Nu intimplator esti unde esti.
    Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  14. Apropo de Oameni si Destin mi-am amintit de o seara rece,un 23 Decembrie ingrozitor de rece,ma grabeam sa ajung la masina sa plec din Bucuresti inapoi spre casa si imi faceam loc cu greu printre oamenii parca innebuniti de euforia Sarbatorilor sau mai bine zis a cumparaturilor de Sarbatori.Ajuns linga masina,am vazut un cuplu care se certa,si ea plecind de linga el care o privea lung cum se indeparteaza a aruncat un trandafir rosu-inghetat chiar pe masina mea.M-am aplecat,l-am luat si atunci te-am vazut pe tine,plecai din Trust.Am vrut sa ma apropii sa iti dau acel trandafir dar am ezitat.Si azi imi pare rau ca nu am avut curajul sa ma aproprii.Nu toti avem curajul tau sau tresarirea de moment care ne da impresia ca l-am si avea.

    RăspundețiȘtergere
  15. Heei,sunt o fata de 16 ani dintr-un orasel mic din Caras-Severin..vreau sa iti spun ca esti o fata extraordinara..te urmaresc cu mult drag la Acces Direct,faci o treaba super, tine'o tot asa Simo !!

    RăspundețiȘtergere
  16. Nimic in viata nu este intamplator !
    Felicitari pentru ceea ce ai realizat si mult succes in continuare !

    RăspundețiȘtergere
  17. absolut genial prin caldura, culoare si emotii...
    keep up the beautiful work

    RăspundețiȘtergere