luni, 9 noiembrie 2009

Mamaia si gutuile...

- Tu n-ai vrea niste gutui?
- Ba da, mamaie... Chiar n-am mancat, anu' asta!
- Da' stii cate am? Doamne, e plin copacul... Am facut si dulceata, am mai dat si prin sat si tot mai am...
- ....
- Vii, da? Sa vii si tu sa-ti dau gutui!
- Vin, mamaie! Vin sa te vad..:)

13 comentarii:

  1. dar sa te duci, da??? sa nu zici "lasa, n-am timp"!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    sa mergi in fiecare zi...si tot e putin!
    pentru mine au venit vremurile cand...as vrea sa merg....si nu mai am unde...:(

    RăspundețiȘtergere
  3. Super! Şi eu stau într-o altă localitate faţă de bunicii mei şi ţin să spun că în fiecare săptămînă sunt chemat la "gutui"! Aşa îţi arată bunicii dragostea lor. Oferindu-ţi ce au bun! Şi acum este sezonul gutuilor, şi dacă ai ştii cîtă dragoste se ascunde într-o astfel de gutuie?! Să te duci!

    RăspundețiȘtergere
  4. si mie imi plac gutuile foarte mult, dar nu pot sa ajung la bunica mea ca sta la aprox 800km de mine..
    am cumparat cateva gutui, dar nu se compara cu gutuile bunicii care parfumeaza intreaga camera :(
    o seara placuta...

    RăspundețiȘtergere
  5. Inconfundabilul miros al gutuilor, cel care starneste invariabil amintiri..

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte frumos :-) Pacat ca bunica mea nu mai este printre noi ... sa incerci sa mergi cat mai des pe acolo, pentru cand nu va mai fi, vei regreta ca nu ai fost mai des :-(( ... ma duc sa mananc si eu o gutuie ca mi-ai facut pofta :-))noroc k am in camara :D
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  7. si eu mi-aduc cu drag aminte de copilarie si ochii blanzi ai bunicii...in fiecare an facea dulceata de gutui, iar eu stateam lipita de ea, nerabdatoare sa testez "productia"...Iubesc gutuile, le iubesc pentru ca ma fac sa ma reintorc in copilarie, mirosul lor ma face sa-mi aduc aminte de tatal meu...acum au ramas doar gutuile si toamna rece...
    www.alexandru-oana.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna Simona ,eu nu mai am bunici ,dar unele din primele amintiri din copilaria mea se leaga de mirosul dulcetii de gutui.Eram copil si pe vremea aceia nu erau prea multe ,de fapt la tara in anii 80 ,nu erau deloc dulciuri ,asa ca dulceturile bunicii le pretuia-m tare mult.Exact linga casa ei ,a bunicii,era un gutui batrin si de pe la jumatatea lui septembrie deja visam la dulceata de gutui.Am citit ce-ai scris tu si mi-a revenit in memorie mirosul acela de gutui ,de toamna ,de frig si de copilarie.Bunica a murit cind eu aveam doar 7 ani si de atunci am mincat de zeci de ori dulceata de gutui dar niciodata ea nu a mai avut gustul anilor aceia.

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte frumos. Fara explicatii suplimentare pentru "frumos".

    RăspundețiȘtergere
  10. Cand am citit acest post mi s-a facut asa dor de bunica mea si aproape mi-au dat lacrimile. Ea nu mai este, dar stiu ca de acolo, de undeva de sus se gandeste la mine mereu si e ca un inger pazitor.
    Multa sanatate bunicii

    RăspundețiȘtergere
  11. Gutuile bunicii…


    Gutuia pentru mine, este fructul sfant al copilariei mele, al sufletului meu de copil mangaiat de bunica mea, sfanta mea bunica. De cate ori vad o gutuie, respir aerul copilariei, de la fereasta plina cu gutui a bunicii. Simt pana si aroma acelei camere, de gutuie amestecata cu fumul lemnului din soba proaspat varuita si a gazului din lampa veche atarnata de grinda de lemn a tavanului. Vad stergarele de pe pereti si cufarul cu lucrurile noi pregatite...de moarte, asa cum face cu atata demnitate taranul nostru roman! Si o vad pe bunica mea in viata, nemangaiata mea bunica ce nu se mai satura sa ma iubeasca...
    Au trecut deja zeci de ani de la moartea bunicii, insa eu o simt mereu langa mine de cate ori musc dintr-o gutuie! Voi lacrimati de la gutui? Pentru ca eu, nu reusesc sa mananc altfel o gutuie, nici macar nu pot atinge o gutuie fara sa lacrimez! Atat de tare mi-e dor de Bunica mea!De Sfanta mea Bunica...
    Crescand, fiul meu a descoperit inevitabil, gustul gutuilor. Ma face fericit de cate ori imi cere sa-i cumpar, pentru ca ma aduce pe taramul putinelor amintiri frumoase ale copilariei mele, cele alaturi de bunica! Imi place sa-l urmaresc, muscand cu pofta, din lumea bunicii mele. De acolo de unde eram doar eu cu ea! Cand vreau sa ma rasfat, imi aduc aminte cum ma scalda langa soba incinsa, in albia ei de tabla. Nu stiu alte bunici cum isi spala nepotii, dar la noi, baia era un adevarat ritual de iubire. Imi canta! Da, imi canta, si ma spala lent, de parca n-ar fi vrut sa se termine liturghia imbaierii mele! Cata dragoste poate fi oferita fara vorbe, cata putere poate avea un gest, o privire, care in alt context nu ar face doi bani! Cate cai minunate in simplitatea lor are iubirea de oferit!
    O taranca simpla, aproape analfabeta, reusea ancestral sa-mi transmita cel mai de pret dar cu care a fost inzestrata omenirea: Inaltatoarea capacitate de a iubi!
    De cate ori mancam gutui, fiul meu observa licarul ochilor mei, chiar daca eu, ma chinuiam sa inhib lacrima care se zbatea sa se prelinga pe obraz. Ma intreaba ce am!

    RăspundețiȘtergere
  12. ! Ii spun ca acum, mai am doar o amintire, dar ca in urma cu foarte multi ani, am avut si eu o bunica...”Povesteste-mi despre ea!”, ma indemna el curios...Hmm, zambesc doar la gandul ca el nu ar intelege ce cautau gutuile asezate la fereastra! Acest decor al sufletului meu, linistea ce mi-o dadea prezenta bunicii mele cu gutui! Probabil ca trebuie sa fii cel putin parinte pentru a intelege puterea si dragostea unor bunici! Nici eu, la varsta fiului meu, nu consideram toate astea ca iesite din comun. Altii aveau mult mai mult...poate ca si bunicii lor aveau mult mai mult! Insa, sunt convins ca nici o bunica din lumea asta nu avea o fereasta cu gutui plina de atata dragoste!
    Probabil ca iubirea fata de nepoti, este cea mai plenara iubire din lume! V-ati gandit vreodata? Si stiti de ce? Pentru ca un nepot este pentru un bunic, ceva similar cu o a doua sansa la viata! Nepotii sunt pentru bunici a doua generatie a lor de copii, dar pentru care - de aceasta data - au maturitatea, rabdarea si timpul liber necesar pentru a-i iubi, indiferent de ce fac micutii, si mai presus de atat, de aceasta data, bunicii au puterea de a le si arata acest lucru, neobosit, in fiecare secunda!
    In afara de bunici, doar un singur om a mai reusit sa iubeasca atat de intens: Isus! De aceea, fiecare casa care pierde un bunic, castiga un Sfant! Pentru ca asta devin toti bunicii atunci cand ne parasesc...
    Invatati-va copiii sa-si iubeasca bunicii si sa aprecieze dragostea lor! Aceasta este cea mai mare recompensa pentru toti cei aflati in amurgul vietii, si poate ca acesta, este singurul lucru care ii ajuta sa paraseasca mai usor aceasta lume.
    Iubiti-i, caci ne-au fost dati pentru prea scurt timp...iubiti-i cu toate tabieturile lor, cu toate incrancenarile lor de a nu renunta la vechiturile pe care le au, cu toate capriciile lor, cu toata nevoia lor neinteleasa de comunicare, cu imensa lor necesitate de a se simti utili! Iubiti-i, sunt una din cele mai mai comori ale vietii noastre, care, pe zi ce trece, se ascunde cate putin in pamant. Iubiti-i, pentru ca aceasta comoara nepretuita nu mai poate fi dezgropata, oricat ati plange cu barbia sprijinita in lopata, oricat de gustoasa v-ar parea o bucata de gutuie...
    Plang...si fiecare muscatura dintr-o gutuie, este pentru mine un sarut pe obrazul tau, Sfanta mea Bunica!


    Florin I Ionita
    vladvlad72@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere