joi, 25 martie 2010

Jumatate de zi fara telefon

Dupa o noapte de stat la povesti, am ajuns acasa, ametita bine de un zbor mult prea agitat, pentru gustul meu. M-am grabit sa ma echipez de munca si... m-am trezit in masina, foarte aproape de Antena, ca n-am telefon. Prima senzatie: panica. Am dat sa intorc, dar m-am oprit repede. Ei si ce daca n-am telefon?
M-am gandit la ai mei. N-am apucat sa le spun ca m-am intors in Bucuresti si ma gandeam ca, daca vor suna, probabil ca se vor ingrijora. Imediat, am gasit o solutie. Apoi, incet, incet, am uitat. Sigur... ii simteam lipsa, ca accesoriu. Il port tot timpul cu mine. Dar tot eu mi-am zis ca am o grija in minus. Dar ce fac totusi cu gandurile de genul "ce se intampla daca patesc ceva si n-am cum sa sun?"
Chiar asa, ce faceau parintii nostri acum 20 de ani? Pai... cred ca foloseau cabinele telefonice, daca nu erau acasa. Acum, nu mai sunt de mult. Sau cel putin eu nu le mai vad. Si uite-asa a trecut o jumatate de zi. N-am murit, nu mi s-a intamplat nimic. Dar sunt bucuroasa ca m-am regasit cu telefonul meu...

12 comentarii:

  1. Si cum a fost intalnirea cu telefonul ratacit...apropo cum ai dat de el cum l-ai gasit?

    RăspundețiȘtergere
  2. iti iei un mind transfer,e mai rapid dar ineficient.voiam sa nu mai scriu dar intru in alte jocuri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Exista cabine telefonice....distruse.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Ceea ce este al tau se va intoarce intotdeauna la tine, ceea ce iei iti va fi luat." O replica dintr-un film.


    P.S. Nu am zburat niciodata, oare ce simti privind in jos norii trecand din vraja tariilor albastre?

    RăspundețiȘtergere
  5. is a secret to be present and to not receive an answer?voiam sa te intreb de un reportaj care a disparut suspect,dca a fost o greseala sau nu.sau Consiliul Europei se cenzureaza?Nu are dreptul sa apara la stiri?Nu e retorica intrebarea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesanta experienta, nu-i asa? Mi s-a intimplat si mie si-am crezut ca ma rup de lume. Cind colo, nu doare deloc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  8. Părinţii noştri îşi scriau bileţele pe care le lăsau pe masă pentru a se întâlni sau pentru a îşi spune ceva...
    Uneori renunţ la telefon pentru o zi şi îmi ofer deliciul singurătăţii... :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ei na,nu din cauza presiuni nici vorba...abia astepti sa suni cind poti se poate uita fara nici o presiune!"ha,ha presiunea asta!

    RăspundețiȘtergere
  10. In jur sunt persoane care te ajuta,dar nu cum o faceti voi!?Oricum stiai unde vrei sa ajungi,si pe cine voiai sa suni cand ti-ai adus aminte de tel.Despre brain to brain stii dca esti viu sau mort in rest o dogma pe sursa de incredere.Esti propriul tau stapan deci nu asculti de ei.E mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  11. de ce nu va inscrieti in ,,reteaua literara"peste 4000 de scriitori,poeti si critici literari
    cu respect

    RăspundețiȘtergere