E iarna stearpa, ca o umbra falsa a toamnei. Curand, n-o sa mai fie deloc. Oare cand si-a pierdut forta? Pe la mijlocul lui decembrie, se dezlantuise, parea c-a biruit. Si-apoi inca un puseu palid, acum vreo saptamana... Muntii, altadata impovarati de omat, asteapta si ei. E aproape miezul lui ianurie si nu avem zapada...
Mi-e dor de-un viscol in Valea Dorului. Am trait unul, naprasnic. Eram in vacanta, tot in ianuarie, acum patru ani. Am luat telecabina spre 1400. Acolo, am asteptat vreo doua ore. Sus, vant cu transport de zapada. Priveam pe geamul de la teleferic si asteptam sa se potoleasca. Cine a schiat in Vale stie ca vremea, acolo sus, e mai capricioasa ca o femeie... Rand pe rand, schiorii s-au dat batuti. Am mai ramas vreo patru. Si apoi unda verde! Parea ca viscolul se potolise. Insa cand am iesit din refugiul telefericului, pe platou, la cota 2000, m-a izbit in fata cu o forta uluitoare. Cineva ma impingea de la spate si nu puteam sa-mi gasesc echilibrul. Jumatate de ora mi-a luat sa ajung in varful colinei, in dreptul telescaunului, de unde porneste partia spre cabana din vale. Doar ca, acolo, s-a rupt filmul. Vant cumplit si ceata, de nu vedeai la un metru in fata... M-am luat dupa ceilalti, si ei, buimaciti de forta naturii. Am inceput cu totii sa coboram pe varianta... Dupa cateva minute, mi-am dat seama ca ceva nu era in regula... Nu eram pe partie, zapada era tare ca tabla, niciun reper nicaieri. Desi coboram, aveam o senzatie ciudata ca urc. Mi s-a facut rau. Am strigat ca nu suntem pe drumul cel bun. I-am convins sa ne intoarcem. Dupa inca vreo trei sferturi de ora de mers aproape in cerc, am vazut un pilon. Era telescaunul... Si apoi pista...
Am ajuns la cabana din Vale epuizata. Am povestit celor de-acolo ce s-a intamplat si mi-au zis ca nimic nu e mai periculos ca ceata si viscolul. O simtisem pe pielea mea... Tot atunci, am aflat povestea unui tanar, care a murit asa. S-a ratacit pe o ceata, ca cea despre care am povestit, si l-au gasit primavara...
...ger, soare, zapada. Rezist foarte bine la temperatura cu minus de afara. N-am avut probleme nici cu masina, nici cu incalzirea centralizata de la bloc. Da, desi stau intr-un imobil vechi, fara nicio reabilitare termica. Astazi, am iesit in parc. Am stat o ora, m-am plimbat 6 kilometri(mers alert), erau - 11 grade si nu mi-a fost frig deloc. Asta in conditiile in care nu eram teribil de infofolita..JPG)
Pentru toti cei care m-au intrebat ce film e ala despre care am scris eu, acum cateva zile(doamne, cat de curiosi puteti fi)...
Recitesc Magicianul, fabulosul roman al lui Fowles. Stii, probabil, ca actiunea se petrece pe o insula din Grecia, Spetses. In carte, autorul ii spune Phraxos.
Sunt carti si filme de care nu te saturi niciodata. Am mai spus ca am o mare pasiune pentru Marin Preda. Iar Morometii este un roman fabulos... Pelicula este si ea senzationala. Nici nu stiu cum a fost prima data, daca am citit mai intai cartea sau am vazut fimul. Cert este ca toata viata mea asa l-am vazut pe Ilie Moromete. Intocmai cum l-a jucat domnul Victor Rebengiuc. Nici n-as putea sa-l suprapun peste un alt chip sau sa-i imprumut o alta voce, oricata imaginatie as avea...
Ce vezi, cand te privesti in oglinda? Femeile nu sunt niciodata multumite. Sau, ca sa nu jignesc pe careva, cele mai multe femei se vor altfel. Pentru ca doar ele stiu ca, in spatele unui chip aranjat, sunt, de multe ori, griji, intrebari, lacrimi. Nu ne judecati pentru timpul petrecut in fata oglinzii. Este, poate, singurul timp, doar pentru noi. Cu cat ne vom privi mai putin, cu atat ne va pasa mai putin...
Mi-e dor de duca. As lua-o la fuga acum, de-as putea...
E iarna stearpa, ca o umbra falsa a toamnei. Curand, n-o sa mai fie deloc. Oare cand si-a pierdut forta? Pe la mijlocul lui decembrie, se dezlantuise, parea c-a biruit. Si-apoi inca un puseu palid, acum vreo saptamana... Muntii, altadata impovarati de omat, asteapta si ei. E aproape miezul lui ianurie si nu avem zapada...