vineri, 8 ianuarie 2010

Les neiges d'antan

E iarna stearpa, ca o umbra falsa a toamnei. Curand, n-o sa mai fie deloc. Oare cand si-a pierdut forta? Pe la mijlocul lui decembrie, se dezlantuise, parea c-a biruit. Si-apoi inca un puseu palid, acum vreo saptamana... Muntii, altadata impovarati de omat, asteapta si ei. E aproape miezul lui ianurie si nu avem zapada...
Mi-e dor de-un viscol in Valea Dorului. Am trait unul, naprasnic. Eram in vacanta, tot in ianuarie, acum patru ani. Am luat telecabina spre 1400. Acolo, am asteptat vreo doua ore. Sus, vant cu transport de zapada. Priveam pe geamul de la teleferic si asteptam sa se potoleasca. Cine a schiat in Vale stie ca vremea, acolo sus, e mai capricioasa ca o femeie... Rand pe rand, schiorii s-au dat batuti. Am mai ramas vreo patru. Si apoi unda verde! Parea ca viscolul se potolise. Insa cand am iesit din refugiul telefericului, pe platou, la cota 2000, m-a izbit in fata cu o forta uluitoare. Cineva ma impingea de la spate si nu puteam sa-mi gasesc echilibrul. Jumatate de ora mi-a luat sa ajung in varful colinei, in dreptul telescaunului, de unde porneste partia spre cabana din vale. Doar ca, acolo, s-a rupt filmul. Vant cumplit si ceata, de nu vedeai la un metru in fata... M-am luat dupa ceilalti, si ei, buimaciti de forta naturii. Am inceput cu totii sa coboram pe varianta... Dupa cateva minute, mi-am dat seama ca ceva nu era in regula... Nu eram pe partie, zapada era tare ca tabla, niciun reper nicaieri. Desi coboram, aveam o senzatie ciudata ca urc. Mi s-a facut rau. Am strigat ca nu suntem pe drumul cel bun. I-am convins sa ne intoarcem. Dupa inca vreo trei sferturi de ora de mers aproape in cerc, am vazut un pilon. Era telescaunul... Si apoi pista...
Am ajuns la cabana din Vale epuizata. Am povestit celor de-acolo ce s-a intamplat si mi-au zis ca nimic nu e mai periculos ca ceata si viscolul. O simtisem pe pielea mea... Tot atunci, am aflat povestea unui tanar, care a murit asa. S-a ratacit pe o ceata, ca cea despre care am povestit, si l-au gasit primavara...

13 comentarii:

  1. frumos blog,frumoase idei,frumoase ganduri..
    chiar imi pare rau ca nu te mai pot vedea la observatorul de la ora 13:-<era o bucurie zilnica..
    sambata si duminica seara mai greu cu teve-ul..dar macar am blogul..
    te admir..pe cat esti de frumoasa in exterior,pe atat esti de frumoasa si in interior..
    is anonim pt ca am o prietna internauta si desi,o iubesc imens,nu as vrea sa fie gleoasa.
    ps..ti-am citit blogul in seara asta;toate postarile din iunie si am senzatia ca am inceput sa te cunosc..si sa te cionsider o amica.
    sper sa nu te deranjez..
    apropo..iubesc iarna si albul zapezii proaspat depuse,chiar creeaza o senzatie incredibila de linijte.
    o seara frumoasa!
    si inca ceva..sper sa imi remarci comentul si sa imi dai macar un salut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mare noroc, dar nu simţi că trăieşti dacă nu treci puţin pe lângă moarte ca să îi simţti puţin duhoarea, că să îţi dai seama cât de frumoasă şi preţioasă este viaţa.

    RăspundețiȘtergere
  3. muntele nu iarta daca nu te pregatesti cum trebuie....eu am dormit odata o noapte intreaga la 3 metri de usa cabanei Podragu in Fagaras fara sa stiu asta....era ceata..:)
    week. frumos.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pacat ca nu mai exista zapada de acum ~10 ani =/

    RăspundețiȘtergere
  5. pentru anonim: citesc toate comentariile:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Dumnezeu te iubeste pentru ca, ai un suflet bun si tu stii asta !

    RăspundețiȘtergere
  7. cand ai timp te rog sa treci si pe la mine adresa este http://cuvinteregasiteprintretaste.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  8. Te urmaresc acum la tv si esti minunata Simona! :)
    Te pup si iti urez un an nou minunat :*
    Cristina-Buc
    PS: Tot nu mi-ai potolit curiozitatea referitoare la salutul tau de pe vremea observatorului 13 "astazi salut in mod special locuitorii din..." De ce? :P

    RăspundețiȘtergere
  9. "Sunt Simona Gherghe si va urez o seara frumoasa!La revedere.."
    Am urmarit cu sufletul la gura stirile in seara asta..
    same "anonim"..

    RăspundețiȘtergere
  10. nu uita sa ii zici mersi lui Doamne-Doamne in fiecare zi ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. hmm...am ti-am citit blogul...
    Am citit comentariile primite...stau si ma intreb cum se vede lumea de accolo de unde esti...
    Acea lume obisnuita in care ne trezim la ora 07.00 sa fim la birou la ora 08.00...restul de "amanunte"...nu te mai intreb

    RăspundețiȘtergere
  12. Sper sa avem in viitor si o prozatoare Simona Gherghe, exista semne de pe acum...

    RăspundețiȘtergere
  13. hm, imi place ce scrie Simona, foarte frumos, dar eu unul nu cred ca va scrie vreo carte. apropo, simona, cred ca am ceva talent la poezii. am si una cu muntele. daca vrei ti-o pot trimite. nu e pentru publicul larg deocamdata. mie imi place foarte mult si nu pentru ca e a mea. cred ca imi doresc sa aud o parere de la tine despre "alpinistul" (asta e numele poeziei).

    RăspundețiȘtergere