luni, 15 februarie 2010

Sa facem o vraja!

Gata. Cat am scris eu despre iarna si zapada, in ultimele doua luni... S-a rupt vraja. M-am saturat. Ce e prea mult, deja strica.
La orice m-as fi asteptat azi-dimineata, cand m-am trezit, dar nu la inca o portie de ninsoare... Si ies. Si curat iar masina. Si iar derapez. Zapada de azi m-a ingretosat. Nu avea nimic din omatul ala adorabil, de iarna cruda. Nu. Era zapada grea, flasca, lipicioasa. Noi, satui de ea. Ea, obosita de noi.
Pentru orasul asta, e de-ajuns. Sa ninga la munte! Pana primavara tarziu... Pana cand brandusele se ivesc din zapada, in Valea Dorului...

30 de comentarii:

  1. Buna Simona,

    Acum inteleg de ce-ti place atat de mult in Valea Dorului :) Am vazut si eu un filmuletz. Cat de bine trebuie sa stiu sa skiez ca sa merg acolo?

    Distractie placuta daca ajungi la munte!
    Pup,

    Dana

    RăspundețiȘtergere
  2. am corectat. merci:)
    Dana, poti sa mergi acolo si fara sa schiezi:) partia nu e foarte grea...

    RăspundețiȘtergere
  3. Am un secret, dar sa nu-l spui nimanui! Eu... shhhht! Am lampa lui Alladin si covorul lui cel zburator tot la mine e! Ajung oriunde ma poarta gandul si ma strecor chiar si in vise... Chiar acum dintre stele privesc Pamantul, imi pare o nestemata in imensitatea spatiului si vad ca este frumos si cand este soare si cand ploua si cand ninge. Pe planeta albastra este intotdeauna frumos...

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu îl tin sub cheie pe tipul cu bagheta din reclamă...dacă vreţi vi-l împrumut pentru vrajă. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Lasa ca nu mai este mult si vine primavara aia mult asteptata! cica de joi se incalzeste vremea...

    RăspundețiȘtergere
  6. Bună seara,
    Vreau să vă supun spre analiză o anumită stare de fapt întâlnită în televiziune, care mă preocupă de ceva vreme.

    Întâmplarea a făcut să mă aflu în San Francisco în zilele în care Chick Corea susţinea un concert la pian. Era un concert de academic jazz, în care în cea mai mare parte se improviza. Nimic nu fusese pregătit, nimic nu era impus. Singurul scop al pianistului era ca noi să trăim momente de neuitat. Şi aşa a fost. Nu credeam că un om poate executa din mâini aşa ceva, sala era plină, avea o acustică impecabilă. Şi acum mă trec fiori când îmi amintesc.
    Mai târziu, în alt context, am ascultat-o pe pianista Maria Yudina interpretând Bach împreună cu o orchestră din Moscova. Cum era şi firesc, se interpreta sub conducerea unui dirijor şi după partituri care trebuiau executate strict, fără nici-o eroare. Impresia lăsată nu se compară cu ce mi-a rămas de la Chick Corea. Dar vai, diferenţa dintre eforturile depuse de cei doi e infinit în favoarea Mariei Yudina. Să execuţi într-un ritm impus, anumite partituri, şi să nu greşeşti nici măcar o şaisprezecime de notă pentru că atât publicul cunoscător cât mai ales dirijorul observă şi te taxează, mi se pare incredibil de greu. Să cânţi liber ce-ţi trece prin minte şi să realizezi ceva frumos e minunat, dar să cânţi patru ore în parametri impuşi mi se pare imposibil.

    Vedem la televiziuni, tot felul de show-uri de analiză politică, socială, de analiză a presei etc. Şi firesc, îi vedem pe realizatorii lor, unii mai talentaţi, cu mare priză la public, alţii mai puţin. Ce fac aceşti realizatori? – improvizează! Scopul lor este acapararea audienţei. Se dau în lături de la ceva?, li se impune un anumit discurs? - cu foarte mici diferenţe, nu. Îşi ating scopul? Da! Uitaţi-vă la Mircea Badea, îşi alege (sau i se impune) o temă şi o execută. Numai el hotărăşte cum face acest lucru. Ce mijloace foloseşte? Oricare: se întristează, se enervează, se amuză, se dezbracă, se urcă pe mese, vorbeşte urât, înjură. Ai zice că îţi trebuie un talent uriaş pentru asta şi poate aşa e. Dar să vedem, poate greşi cumva? Nu, pentru că nu există reguli, impuneri, nimic. Ce se întâmplă dacă îi cade casca din urechi, sau dacă îl apucă tusea! Îl taxează cineva? Se râd de el cei de la alte televiziuni două săptămâni după aceea? Nu, din contră, lumea crede e spontan şi că trebuie să fie incredibil de deştept pentru a face asta. Toţi aceşti realizatori sunt nişte mici zei în televiziunile lor.

    Total diferit stă situaţia în cazul prezentatoarele de ştiri. Ce mare lucru fac ele? Se machiază, se îmbracă frumos şi citesc de pe monitor. Cât de greu poate fi?
    Acest raţionament stimaţi analişti ad hoc este total greşit. Vreau să-l văd şi eu pe Mircea Badea sau pe oricine, cum citeşte ştiri în condiţiile în care nu trebuie să clipească decât foarte regulat, nu trebuie să se înece din gât, nu trebuie să dea din mâini nici măcar pentru a se echilibra, nu trebuie să greşească nici măcar un sunet, nu trebuie să se mişte ca nu cumva să i se desfacă bluza prea larg şi ferească Dumnezeu să-i apară vreo cută pe frunte sau să transpire de emoţie şi să i se topească şi să-i curgă rimelul.
    Oricare din infinitele greşeli pe care ar putea să le facă săraca ştiristă declanşează un dezastru. Şefii, şefuleţii, colegii „prietenii” din alte televiziuni, asta aşteaptă. Spectrul înlocuirii cu una mai tânără şi frumoasă, nepoata sau cel mai probabil ţiitoarea ăluia, străluceşte morbid asupra capului ei.
    Dar ştiţi ce e cel mai trist? Că tot batalionul de regizori de emisie, şefi, electricieni, machioze (sau cum se vor mai numi) şi marea de spectatori, le consideră nişte bambi netalentate, oarecum frumoase dar numai într-o anumită lumină şi numai dintr-o anumită poziţie. Şi vai, cea mai mare pare a lor (a ştiristelor) ajung să creadă şi ele acelaşi lucru. Devin complexate, nesigure, stresate, triste şi tânjitoare după o relaţie cu vreun boss care să le asigure cumva locul … Ce păcat!

    RăspundețiȘtergere
  7. Continuare (nu mi-a luat întregul comentariu o dată)
    Cum ar fi domnilor showmani, şefi, regizori să am eu o putere să vă oblig ca de fiecare dată când întâlniţi o astfel de fată pe holurile studiourilor să faceţi voi o plecăciune respectoasă şi să ziceţi „sărut mâna doamnă prezentatoare”. Şi să nu cumva să vă întoarceţi cu spatele înainte ca dânsa să se depărteze de voi?
    Şi ştiţi de ce? Pentru că oricât ne-ar bucura lătratul vesel şi liber al unui căţel, de o infinitate de ori mai minunată este pronunţia de către un copil a primului cuvânt articulat, care fericirea sorţii a făcut ca de cele mai multe ori acesta să fie „mama”.

    RăspundețiȘtergere
  8. multe comentarii sunt off topic... totusi nu e forum, aici...

    RăspundețiȘtergere
  9. Bună seara domnule Nanu,
    Am citit aici despre dumneavoastră, dar nu văzusem până acum nici-un comentariu.
    Sunt întru totul de acord cu ce aţi scris. Totuşi multă lume le apreciază şi le recunoaşte valoarea.

    RăspundețiȘtergere
  10. Cristian, nu mai încerca. Va posta un singur comentariu la fiecare nou topic. Şi asta pentru că l-am rugat eu ca să mă revanşez faţă de domnişoara Simona. Las-o aşa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Domnule Mărculescu, aşa vorbesc fetele, şi aşa dau ele farmec vieţii voastre anoste. Ce aţi vrea să vorbim toţi după scheme cu vectori?

    RăspundețiȘtergere
  12. Ei, lasă acum.
    E frumos oricum, uite am numai lucrări de corectat şi stau aici să văd care cu cine se mai împunge.
    Pe de altă parte e şi interesant, păcat că nu postează mai multă lume.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ultimul comentariu

    Domnisoara, e mare diferenta intre a astepta o femeie dupa un copac sau stiu eu unde ... si ai spune ca e frumoasa, ai face un compliment placut sau neplacut pentru ea. Intalnirea a doua persoane este dorinta si voia celor doi, iar dezacsatii sau maniaci consider ca, nu au ce comenta pe acest blog.
    De ce ne judecam unii pe alti dupa ce scriem ? Asta ne da dreptul sa judecam sau sa fim judecati ? De ce ne uitam in gradina altuia si nu ne uitam la noi ? Nu credeti ca intai trebuie sa ne uitam la noi si dupa aceea la alti si, daca fac greseli sa-i ajutam, sa le explicam cu bunatate, unde si de ce gresesc ? De ce suntam rai, in loc sa fim buni ? De ce nu ne respectam ? De ce nu ne ajutam ? Nu toti suntem oameni ?
    Cei doi sunt precum americanii si rusii, monopolizeaza tot! In curand, o sa intre peste tine in casa sa-ti spuna ca nu ai dat cu aspiratorul sau stiu eu ce alt motiv la fel ca, americanii in Irak !
    Domnule, am cunoscut multi analisti programatori dar, te rog sa-mi dai voie sa am mari rezerve in privinta profesiei dvs.
    Domnisoara, va spun sincer nu mi-as dori ca, copilului meu sa-i fiti nici macar educatoare.... daramite, profesoara ! Contactati-o pe D-na Tasha ati avea multe de invatat!
    Daca unii au ajuns unde sunt este pentru ca AU MUNCIT, INVATAT atunci cand altii dormeau sau se distrau ! Acum de ce ii criticati, judecati sau invidiati ? Oare asa trebuie aratata nesansa sau neputinta ?
    Simona acesta e ultimul meu comentariu sub identitate necunoscuta si asta, nu pentru ca ceva m-ar fi deranjat sau nu mi-ar face placere sa comentez ! Motivul este ca, acum am inteles cum ii privesti pe cei care scriu sub pseudonim. Sincer, nu stiu de ce consideri ca e mai usor sa scrii sub pseudonim si mai greu sub o identitate asumata ? Atunci cand ai bun simt si cei sapte ani de acasa... eu sunt acelasi!
    Candva, ti-am spus numele meu si sunt convins ca, numele multora de pe acest blog nu iti spun nimic si la drept vorbind si acelea pot fi reale sau false. Asta e lumea virtuala! Mie mi-a placut intodeauna ce am vazut, ce am simtit. Viata reala ! Indiferent ca, erai machiata sau nemachiata, transpirata dupa cei cinci-sase km de alergat !
    Asta pentru a intelege si un anume domn ca, gusturile nu se discuta.
    Cum era blogul tau si cum e ?! Tie iti place ?
    Se posta fara atac la persona, civilizat, la subiect... Era o placere ! Chiar daca, tu nu prea raspundeai !

    alex.stefan

    RăspundețiȘtergere
  15. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  17. Scuze ca iar te corectez simona... ti-am zis, scrii minunat, dar ai o mica greseala acolo: "Pana primava" probabil era "Pana primavara"

    RăspundețiȘtergere
  18. Am fost si eu in weekend in orasul in care locuiesti tu acum Simona si intr-adevar e foarte urata zapada de acolo. In orasul natal nu mai e zapada..iar studentii sunt in vacanta. O parte din ei..E liniste putin in oras. Iarna e urata cand e ''multa''.

    RăspundețiȘtergere
  19. Adevarul este ca anul acesta a nins mai mult in Bucuresti decat la Brasov spre exemplu :) acum urmeaza ploile....

    RăspundețiȘtergere
  20. Buna Simona, am indraznit sa scriu pe blog-ul tau in speranta ca o putem ajuta pe prietena mea draga care are o grava problema de sanatate grava. Mesajul ei umanitar:"Ma numesc Ioana Sindrestean si am 28 de ani. Am absolvit cursurile Facultatii de Stiinte Economice- Informatica Economica si un Master in Sisteme Informatice Financiar Bancare la Universitatea de Vest Timisoara. Am ramas in Timisoara pentru ca aici lucrez ca ofiter de credit la o banca. Familia mea locuieste in judetul Maramures, in comuna Copalnic-Manastur. Am avut si am aceleasi aspiratii ca ale oricarui tanar din lume: sa termin studiile, sa am un loc de munca, sa fiu apreciata, iubita, sa gasesc omul potrivit sa intemeiem o familie, sa am copii... Unele idealuri s-au concretizat, altele s-au spulberat in fata altarului, ca frunzele ruginii, toamna. Dar copacul meu a infrunzit din nou si am redevenit aceeasi fire vesela, optimista si sper ca asa voi ramane cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al familiei si al d-voastra, al tuturor. Povestea “tumorica” incepe pentru mine in urma cu cateva saptamani cand un RMN facut de urgenta pentru ca nu mai vedeam cu ochiul stang m-a pus in fata unei noi si grele incercari: tumora intracraniana- CRANIOFARINGIOM- ce comprima chiasma optica. Diagnosticul a picat ca un traznet. Incet, incet am invatat sa accept, apoi stiind ca pentru orice clipa de viata trebuie luptat, am inceput cu credinta in Dumnezeu si in oameni, lupta, stiind ca timpul nu-mi este aliat. Apreciez profesionalismul medicilor timisoreni care in cateva zile au pus diagnosticul. Orice interventie pe creier implica riscuri, dar ele pot fi diminuate cand se intampla intr-o clinica cu experienta si dotarea necesara. M-am informat de la oameni care au avut experienta de viata asemanatoare, am trimis dosarul medical la I.N.I.- International Neuroscience Institute din Hanovra si am primit acceptul pentru interventie. Costul operatiei+ spitalizare este de 35.000 EUR. In aceasta noua incercare avem nevoie si de ajutorul d-voastra, rude, prieteni, cunoscuti sau necunoscuti. ****** rog sa fiti alaturi de mine ca sa am sansa unei vieti normale. Chiara Lubich spunea ca “acolo unde exista o lacrima, infloreste viata”. Nu vreau sa vars lacrimi de deznadejede, vreau ca dupa operatie, ochii mei sa ****** multumeasca zambind tuturor celor care sunteti si veti fi alaturi de mine, iar lacrima ascunsa din coltul ochilor sa fie de bucurie. Sper din suflet ca impreuna sa strangem aceasta suma de bani, nu vreau sa ma gandesc acum la trauma interventiei, imi pun viata in palma lui Dumnezeu ca o vesnica rugaciune. ****** multumesc din suflet. Ioana Sindrestean Pentru cei care doresc sa ajute: RO42PIRB3700042596001000 (RON)- PIRAEUS BANK RO08PIRB3700042596002000 (EUR)- PIRAEUS BANK Cod Swift: PIRBROBU Titular cont: Ioana Sindrestean – CNP 2820928296619 RO67BRDE250SV1262332500 (RON)- BRD Titular cont : Zaharie Sindrestean Cod Swift : BRDEROBU Tel : 0721/714694- Ioana Sindrestean Tel : 0721/289766- Elena Sindrestean"
    Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere