Intre un zambet si o lacrima

"...a plange este un act de curaj, si nu de slabiciune..." scrie Oana Pellea, in minunatu-i Jurnal. Daca-i asa, sunt o fata foarte curajoasa. Plang din toate nimicurile. Cel mai adesea, de furie. Si intotdeauna mi-a fost ciuda pe mine ca nu pot sa-mi stapanesc lacrimile, in astfel de momente. Pana sa simt nodul in gat, lacrimile imi curg, deja, cu generozitate, pe obraji. Si mai plang de emotie. La filme sau la stirile dramatice, de pilda... Da, da... chiar in timp ce le prezint! Cu cat inaintez in varsta, cu atat mai mult cad prada emotiilor. Ma gandeam ca logic ar fi fost sa fie invers. Sa fiu mai tare. Aiurea!

Cat despre zambet... Oamenii care ma stiu doar de la televizor imi spun, adesea, ca la stiri zambesc mai mult. E de inteles. Nu pot sa merg pe strada si sa afisez un zambet tamp. Cei care ma cunosc, imi reproseaza insa ca, la tv, nu zambesc suficient.

E greu sa gasesc echilibrul zambetului. La fel cum greu imi e si sa-mi stapanesc si lacrimile...