miercuri, 10 februarie 2010

Intre un zambet si o lacrima

"...a plange este un act de curaj, si nu de slabiciune..." scrie Oana Pellea, in minunatu-i Jurnal. Daca-i asa, sunt o fata foarte curajoasa. Plang din toate nimicurile. Cel mai adesea, de furie. Si intotdeauna mi-a fost ciuda pe mine ca nu pot sa-mi stapanesc lacrimile, in astfel de momente. Pana sa simt nodul in gat, lacrimile imi curg, deja, cu generozitate, pe obraji. Si mai plang de emotie. La filme sau la stirile dramatice, de pilda... Da, da... chiar in timp ce le prezint! Cu cat inaintez in varsta, cu atat mai mult cad prada emotiilor. Ma gandeam ca logic ar fi fost sa fie invers. Sa fiu mai tare. Aiurea!

Cat despre zambet... Oamenii care ma stiu doar de la televizor imi spun, adesea, ca la stiri zambesc mai mult. E de inteles. Nu pot sa merg pe strada si sa afisez un zambet tamp. Cei care ma cunosc, imi reproseaza insa ca, la tv, nu zambesc suficient.

E greu sa gasesc echilibrul zambetului. La fel cum greu imi e si sa-mi stapanesc si lacrimile...

19 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti femeia care nu poti sa-i reprosezi nimic sau cel putin eu, nu as putea sa-ti reprosez ceva. Esti frumoasa, tandra, placuta, romantica ... si, cand e cazul dura. Fii tu, asa cum te-a lasat Dumnezeu si cum te-au educat minunati tai parinti pentru ca, esti perfecta.
    Cand sufletul e prea incarcat de una sau de alta atunci, ies lacrimile. E ca un vas plin cu apa, apa pura, sfintita...
    Oamenii romantici sunt cei mai sensibil si sensibilitatea este exprimata prin lacrimi... lacrimi de bucurie sau de tristete.
    Intradevar, numai oamenii curajosi plang si eu as adauga si, numai oamenii puternici isi cer scuze !
    Daca nu te nasteai, omenirea trebuia sa te creeze! Nu sunt linguseli, declarati sau stiu eu cum ar putea interpreta unii sau altii... e un adevar pe care tu il stii si asta e important.
    Echilibrul zambetului tau este un barbat la fel de romantic ca tine. Romantismul lui iti va stapani lacrimile.

    alex.stefan

    RăspundețiȘtergere
  3. Mda Simona, cunosc teaba asta cu lacrimile...acelas lucru mi se intampla si mie...plang la filme, la stiri....

    RăspundețiȘtergere
  4. Mie imi place asa cum esti. Si-mi transmiti o stare de bine teribila. Iar de cand ai preluat stirile de weekend am inceput sa urmaresc si eu stirile Antena1 (sa nu fie cu suparare:)).

    Si eu plang extrem de usor, in special la filme sau in momente sensibile. Nu o consider o slabiciune ci mai degraba un suflet sensibil si viu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Extraordinar acest jurnal al Oanei Pellea.Cred ca toti avem ceva de invatat din el..

    RăspundețiȘtergere
  8. Plansul este o adevarata terapie,te elibereaza de starea negativa,ne ajuta sa scapam de incarcatura emotionala,si eu plang usor,la mine in tinerete era mai greu,imi statea vorba ta, un nod in gat si ma chinuia,acum refulez si ma eliberez prin lacrimi,plang si de bucurie si de tristete!

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesantă ideea ...
    Cu cine să vorbesc să vă includă în fişa postului un plus de zâmbete pentru atunci când sunteţi pe sticlă?

    RăspundețiȘtergere
  10. Stiu ce spui, ma confrunt des cu asta... "Jumatatea mea" e foarte plangacioasa, imi spune ca "are nevoie sa planga" (nu ca i-as da eu motive, dar - cum spuneai si tu, de emotie, de nervi - cateodata, sau... doar pentru ca n-a mai plans de mult :) ). Nu pot spune ca-mi face placere (sau ca inteleg) acest fenomen, insa... daca-i musai...

    Acum... nu stiu ce sa spun despre a fi un act de curaj; in cazul femeilor, cred ca-i vorba despre constructia voastra interioara. Mai sensibile (whatever that means), mai apropiate de sentiment. Nu cred ca-i un lucru bun sau rau, cred ca doar asa e. Problema de curaj vs. slabiciune se pune, cred, mai acut la barbati. Recunosc ca nu prea mi se intampla asta cu plansul, o data pentru ca ma consider "puternic" (n-o lua ca pe-o declaratie de macho - ma refer exclusiv la faptul ca am trecut prin multe, bune si rele, incat m-am obisnuit cu toate suprizele "emotionale" cu care m-as putea intalni in viata de zi cu zi), apoi pentru ca sunt o fire interiorizata, si apoi... pentru ca sunt barbat, si "nu se face" :P Stiu, suna stupid, poate e stupid, insa... e o doza de "jena", in cazul barbatilor, cand se pune problema de plans. Si recunosc ca-i o slabiciune a noastra, si ca Oana Pellea are dreptate, in cazul asta, ca doar un om (vezi barbat) curajos va plange (mai ales in public), pe cand unul care se abtine si pare "de piatra" este, de fapt, un om... mai putin puternic (sa nu zic slab).

    Anyway... ca o mica paranteza: nu mi te inchipuiam (sau, ma rog, nu te pot inchipui) furioasa. Cred ca esti un pic nostima (ma rog, pe moment posibil sa nu consideri la fel :D).

    RăspundețiȘtergere
  11. Am auzit ca lacrimile fac ochii frumosi. Deasemenea am mai auzit ca ochii sunt oglinda sufletului. Deci cu cat... cu atat...
    Desi traim in secolul indiferentismului sa nu ne infuriem pe oameni ci pe situatii oricat de interpretabil ar fi contextul caci inima omului e ca sticla, daca o spargi cu ce o vei mai carpi?

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi se intampla si mie sa cad prada emotiilor. Ori sa nu-mi pese ca plang... Traim precum simtim. Tocmai pentru ca SIMTIM.
    x
    Noapte linistita, fara lacrimi! ;)

    RăspundețiȘtergere
  13. Fiecare om de televiziune are fanii pe care ii merita :) Tu ii ai pe ai tai, de la primul de sus, care pune virgula intre subiect si predicat, pana la asta care inventeaza cuvintul "indiferentism", de parca "secolul indiferentei" i-ar fi sunat rau :) Dar cel mai tare e ala care ti se adreseaza cu "frumusete".Asta ai devenit, Simona.O figura frumoasa (frumos machiata si pusa in lumina) care citeste prompter-ul.Le recomand tuturor sa te vada nemachiata.
    Iar eu tot mai astept sa faci odata pasul spre divertisment, ca stirile nu te prind.Si nici tu nu le placi prea mult.Schimba ceva, "frumusete" :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Despre lacrimi se pot emite teoreme, despre zâmbete se pot scrie cărţi. Ambele fac parte din natura fiinţei noastre şi trebuie să le acceptăm.

    RăspundețiȘtergere
  15. Suntem amandoua sensibile. Avem inca un lucru in comun: aerul usor retro.
    Eu cred ca doar oamenii buni pot plange, Simona. Si mai cred ca esti un om admirabil.

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu vreau sa comentez criticile aduse la adresa mea pe blogul Simonei... ea este o draguta si nu merita ca cineva s-o supere.
    Daca aveti ceva de reprosat sau laudat referitor la persoana mea va rog, s-o faceti pe adresa mea de e-mail. alex.stefan27@yahoo.com

    alex.stefan

    RăspundețiȘtergere
  17. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  19. Si eu ma chinui de ceva ani sa inteleg de ce imi ies lacrimile pana sa simt acel nod in gat. Dar ar fi prea frumos sa le stim pe toate. Chestia este ca ma simt bine dupa ce plang.. si ce daca sunt baiat... " si baietii plang cateodata "..

    RăspundețiȘtergere