marți, 15 decembrie 2009

Decembrie. Zapada si sange

Tocmai ne intorsesem de la Bucuresti, de la inmormantarea nasului meu. Am vazut ca in gara era agitatie si foarte multa militie. Auzisem vag de Timisoara. Dar ne grabeam la tara. Intre o inmormantare si taierea porcului, inainte de Craciun, nimeni nu se gandea la scenarii...
A doua zi, oamenii mari s-au luat cu sacrificarea animalului, copiii, cu saniusul. A nins mult, iarna aia. Era zapada din varful dealului, de pe coasta bisericii, si pana-n vale, in sosea. N-aveam televizor la tara si in lumea noastra, acolo-n batatura, inca era liniste. Pana cand a venit tanti Stela, in fuga:
- A fugit cu elicopterul! Ceausescu a fugit!
Mama si Maria se uita ingrojorate una la alta:
- Iar s-a imbatat Stela...
- Zice la radio!! Ascultati la radio!
Cineva intra in casa si apasa butonul.
"Romani! Suntem liberi! Dictatorul a fugit..."
...
Nu-mi amintesc de-o iarna mai bogata-n zapada ca atunci, in decembrie '89. Nu vedeam decat partia, nesfarsita. De dimineata pana seara. Pe nerusafle, de nesaturat. Cand eram pe sanie, nu mai conta nimic altceva... Doar zapada, derdelusul din varful dealului pana-n sosea, cam un kilometru de coborare nebuna, si vacanta...
Doar impuscaturile de la o unitate militara de langa Buzau ne mai tulburau, cand si cand, bucuria iernii.

De Revolutie, m-am dat cu sania, cum n-aveam s-o mai fac niciodata de atunci...

26 de comentarii:

  1. de atunci ai început să schiezi

    RăspundețiȘtergere
  2. si ca niste crestini adevarati, i-am impuscat de craciun...ne meritam soarta, gindeste-te...

    RăspundețiȘtergere
  3. nu stiu daca voi, vedetele ne cititi pe noi, negrii din presa scrisa, (din cate am putut sa constat cei din tv au ajuns sa se creada niste mici dumnezei doar pentru ca ii recunoaste lumea pe strada si nu mai poti vorbi normal cu ei daca ii cauti pe la sediul televiziunii) dar daca da, uite aici:

    http://1989.jurnalul.ro/stire-jurnalul-omului-simplu/scrisoare-partial-color-529532.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Dan, eu n-am avut pegas:) si acum regret asta... am scris si aici! si am fost de detasament, asta e, eram un pic tocilara, dar mi-a trecut...
    Si da, citesc ziarele!

    PS. eu nu-s vedeta. vedete sunt columbenii, bianca lu' bote, sexi braileanca... si lista e foarte deschisa si lunga

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, imi aduc aminte - a fost o iarna frumoasa, de un alb nesfarsit :)... Si un ger de crapau pietrele. Dar ce mai conta... Pentru noi, copiii, iarna insemna bucurie, nebunie, fericire... Asteptam iarna, ca pe o sarbatoare. In fiecare an, in prima zi de 1 decembrie, fugeam la fereastra sa vad daca nu cumva a nins peste noaptea. Si, de cele mai multe ori, dorinta se implinea. Eram fericita. Imi era de-ajuns.
    In sat, la bunici, ningea atat de tare, ca abia se mai zareau casele. Doar luminitele din ferestre "sclipeau palid" in noapte. Era liniste. Si doar lemnele din soba se auzeau trosnind. Stateam cu nasul lipid de geam, urmarind fulgii care cadeau, intrecandu-se unul pe celalalt... Iar asta ma linistea.
    Acasa, in spatele blocului, partia era deja acoperita cu zapada, iar picii se grabeau sa ajunga in varf. Urcam toti, rasufland greu, dar ce frunmos era! Imi dadeam drumul cu sania pana jos, in vale, fara nici o ezitare. Bucuria de a "zbura" ne lua mintile :))) Iar asta se citea pe chipurile noastre. Seara tarziu, ma intorceam in casa, cu "bujori" in obraji, cu ochii sclipind de bucurie. Iar asta ii incanta pe ai mei.
    Partia aceea parea ca nu mai sfarseste. Acum, cand o privesc, nu imi mai pare la fel. Totul parea imens, prin ochii nostri de copil. Si era minunat.
    Decembrie 1989: Mi-am facut curaj si am iesit afara, doar de dragul de ma juca in zapada. Nici macar impuscaturile ce veneau de undeva, de departe, nu ne impiedicau sa ne strigam bucuria.
    Decembrie 2008: Ninge si acum. Timid. Dar fulgii nu mai sunt la fel de mari si de pufosi, partiile nu mai sunt atat de primitoare...Copiii nu se mai bucura.. Poate doar la munte...
    A fost , candva, o iarna... Acolo era sufletul meu...
    O zi minunata, Simona!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Simona,oare ce simte un schior "pur sange" cand vede cum ninge afara? :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Si pe mine m-a prins revolutia calare pe porc, la bunici! Nu era asa multa zapada si chiar era cald ca am plecat cu bicicleta la oras, era aproape, 6 km. Profu' de geografie, era seful revolutionarilor, ii prinsese pe emil bobu si manea manescu si ii pazea cu o coada de matura la casa de cultura. :)))))

    RăspundețiȘtergere
  8. De revolutie am vazut cum au fost impuscati oameni in fata mea, cum "terorirstii" au incendiat casa, cum am adus de la Salvare vitamine si fortifiante pentru soltatii din taburi- sa reziste, saracii- cum au trecut gloante prin geam si s-au oprit in pat, gata-gata sa o omoare pe bunica; de revolutie am vazut revolutionarii si securistii...si am vazut cum trageau in ziduri doar ca sa creeze haos...de revolutie am fost in poarte televiziunii, in casa unchiului meu si stiu ce cacialma a fost... La televizor cereau sa vina oamenii sa salveze TVR-ul...iar noi vedem ingroziti de dupa geamuri cum erau impuscati de lunetisti...pe masura ce veneau...Am scris atunci istoria, Simona, si pe asta nu mi-o poate fura nici un scrutin.
    De revolutie, in Bucuresti a fost o zi calda, simpla, alba. Spre seara, s-a umplut de singe peste tot si s-a pingarit.
    Gratie!

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga mea Simona,in iasi ninge si este asa placut.Dimineata cand m-am trezit,ningea asa de frumos incat si acum mai trec din cand in cand pe langa geam si stau cu nasul lipit de el.In camera miroase a portocale pentru ca imi place sa mananc portocale numai iarna.Imi place orasul iarna dar si toamna,insa vara este doar linistit pentru ca nu mai sunt studentii ce aglomereaza cafenele si parculetele.In schimb,cel mai mult imi place orasul in luna mai.

    RăspundețiȘtergere
  10. ...eu am fost in armata atunci. acolo, la ploiesti, nu a nins. a batut doar vintul. atit de tare ca ne inghetau miinile pe patul armei in timpul patrulelor prin oras si pe linga fabrica de rulmenti. uitasem deja de copilarie. m-am bucurat foarte mult ca nu mai trebuia sa invat statutul utc ca sa ma fac membru...nu am sa uit niciodata acele clipe. nu am sa imi uit niciodata colegii care au suferit alaturi de mine si nici prietenii ingropati in acel decembrie. pentru mine a fost un decembrie frumos, urit si foarte trist in acelasi timp. ma bucur ca voi aveti amintiri frumoase. incercati insa sa nu uitati, caci cine uita nu merita!

    anul trecut m-am dat si eu cu sania dupa aproape 20 de ani. mi-a fost un pic frica... dar lucrurile au mers bine. astazi sigur ma voi duce din nou cu fiica mea si ma voi da cu sania. in politehnica, sint niste dealuri acolo...

    RăspundețiȘtergere
  11. :( te-a saracit rau democratia de te-a facut sa iti vinzi sania si sa nu mai ai bani de alta. :( . Poate punem mana de la mana si iti cumparam macar un capac :) sa te bucuri de partie din nou. Da,... daca facem asta, dupa acea...nu mai avem loc de tine pe partie. :P o sa te bucuri singura ca o nebuna si noi o sa asteptam cuminti pe margine sa ne vina randul. :(

    RăspundețiȘtergere
  12. revolutia,pe plan scolar, m-a prins secretar UTC pe scoala din comuna mea(Sibiu).Mi-amintesc ca nu eram deloc mandru de asta,de fapt ,cand m-au numit,eu am negat dar m-au obligat dupa ce mi-au facut un circ cat casa la cancelarie in urma caruia m-am cacat pe mine(scuzati cuvanul care vi se pare mai urat)

    RăspundețiȘtergere
  13. vedetele sunt facute de oamenii care le acorda atentia fiindca dupa parerea lor au ceva de zis .sunt unii care se uita in gura lu' Salam ,Sexy braileanca si alti incompetenti,sunt oameni care stiu sa speculeze pe seama lor precum Capatos si ala de la realitatea(care a facut seria cu elodia ,habar nu am cum i-l mai cheama si pe-ala) si...sunt oameni care probabil considera ca au ceva de zis personaje ca V.Stan ,Gadea ,Badea ,Ciutacu , Teodorescu si alti jurnalisti sau oameni politici care au ceva d zis,eu ma-numar printre ultimii,imi cer scuze...DAR MA MANDRESC!! Iar Simona nush daca se poate chema ca esti vedeta ,dupa cum ai rectificat si tu , insa lumea are un anumit knowhow sau awareness de tine ,eu te-am vazut la stiri spre exemplu si am vrut sa vad ce fel d persoana esti si consider ca merita sa-mi pierd timpu ,daca se poate spune asa, sa mai dau un comm sau sa citesc ceva pe acest blog...iar despre Raposatu' ce sa mai zic ,studiez politica si vad ca pedeapsa cu moartea e din ce in ce mai incriminata in state ca Texas sau tari precum China ,sunt de parere ca o persoana trebuie sa plateasca obligandu-l sa-si dedice timpul pentru a da satisfactia celor care au avut d suferit...in fond tot despre razbunare e vorba ...

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai spus ca citești articole .. Bloguri citești? ( www.Vali-Badea.ro ) <--... asta în cazul unui răspuns afirmativ.

    Îmi place articolul, admir stilul viu prin care povestești trăirile și am fost plăcut surprins când am aflat de faptul ca ești "bloggeriță".

    RăspundețiȘtergere
  15. Aveam aproape 25 de ani in '89. Inca student, intodeauna mi-au placut aprofundarile. Proaspat inca insurat. Locuiam amandoi intr-o camaruta la mansarda unui bloc vechi de pe Calea Victoriei, pe langa Biserica Alba. Ea plecase la Galati, la maica-sa, eu urmand sa ma duc dupa vreo doua zile. Pe vremea aia bisnitaream niste cizme de piele si-aveam o gramada de treaba. Trasesem un chef monstru la Boema. Bausem aldamasul cu niste ospatarite simpatice, care-si cumparasera cizme de la mine. Toata noaptea se facusera probe de microfon prin zona. M-am zvarcolit intruna, injurand organele propagandiste. A doua zi dimineata m-am trezit in alt regim.
    Nea Nicu, Dumnezeu sa-l ierte, perora in deja mult prea obisnuitul lui stil. Abia ma ridicasem din pat, cu o cefalee ingrozitoare. Firesc, dupa Riesling-urile ingurgitate in ajun. La un moment dat s-a auzit asa, ca un vuiet de mare. Ca urletul unui val urias, care-alearga sa se sparga de stanci.
    Vuietul ala s-a terminat intr-o huiduiala imensa, urlata din mii de piepturi. Era patima, ura, deznadejde, era disperare si nepasare de consecinte, dar, mai ales, era o imensa eliberare. Mi s-au taiat picioarele si-am inceput sa tremur. De la ferestrele mici si pozitionate-aproape de tavan, ale camerei mele nu vedeam decat cerul si-un colt de Hotel Bucuresti. O bataie in usa m-a facut sa tresar. Am deschis temator. Era vecinul meu, medic din Timisoara, venit pe atunci la secundariat. "Ce faci, ma? Ce-i cu tine?" "Nimic, abia am reusit sa baigui, nimic." "Hai jos, acolo-i viata, hai, nu mai sta." M-am imbracat si-am coborat impreuna. Afara era soare, la noi nu ninsese inca. Intre Cofetaria Athenee Palace si Cofetaria Bucuresti, de vis-a-vis, se desfasurase un cordon de militari. Dincolo de ei, multimea scanda furibunda. Mi-am amintit atunci de Zorba, cum povestea o intamplare de la eliberarea Cretei. Un camarad de arme, un ticalos care jefuise in timpul ostilitatilor, deopotriva, pe amici si pe inamici, civili si militari, barbati si femei, pe vii si pe morti, in fine, ticalosul asta participa la ceremonia oficiala de alipire a Cretei la Grecia. Si, cand multimea izbucneste in urale, arunca in sus cu toate monezile lui de aur. stranse in ani de samavolnicii. Si Zorba conchide. "Ei, jupane, asta e Libertatea!". Am simtit-o atunci. Asa e! Asta era Libertatea. Sunt unul din cei care-i stiu gustul. Si asta n-o sa mi-o poata lua nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  16. Gicu Magnificu ti-ai petrecut Craciunul din '89 in Gaesti, ca Bobu si Manescu au fost prinsi acolo?

    RăspundețiȘtergere
  17. in decembrie '89 nu aveam decat un an asa ca nu prea imi aduc aminte mai nimic de atunci....in schimb imi place foarte mult iarna,atunci cand ma trezesc dimineata si afara e alb..asa cum a fost in dimineata asta!am fost foarte fericita azi,doar pentru ca a nins si de abia astept sa merg la bunici pentru a ma da cu sania,luni pe 21 o sa plec..o sa fie ceva de vis,cu vin fiert si multe portocale dar mai ales multa multa zapada....te pup simona,o seara faina,rodica,timisoara

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu se pot tria aceste mesaje de la anonimi ,care nu au alta treaba decat sa jigneasca?Cred ca in primul rand ar trebui sa te autentifici si dupa aia sa scrii,si daca nu-ti place persoana pe al carui blog postezi,f. bine,scrie pe blogul oamenilor care ai apreciezi.Dupa intuitia mea , cred ca Sexi-Braileanca,Guta si Romeo Fantasticetc

    RăspundețiȘtergere
  19. In satul bunicilor mei n-a fost revolutie.
    "...In acea perioada a anului, decembrie, soarele scapata pe la ora patru.
    Oamenii isi vedeau in mod obisnuit de treburile lor netulburati de framantarile din Capitala. Aveam 9 ani si-mi amintesc doar ca gerul incepuse a prinde putere si se prelingea in vaile pustii ca o dihanie fantastica . Satul statea cufundat in liniste. Erau vreo 10 grade sub zero si drumul de zapada tocita scartaia sub talpi. Deasupra, pleiade luminoase straluceau in ciorchini de gheata.
    Diminetile vantul se petrecea departe spre bistriteni lasand in urma valuri de zapada aruncatze peste garduri... si gerul slabit capitula atunci in fata unui soare prietenos. Era liniste. Apoi seara ningea lin ca intr-un basm al copilariei.
    Intr-una din zile cineva a tulburat linistea cu un zvon ce s-a propagat cu ecou de pestera. A venit intre noi si dupa ce s-a asigurat ca nu-l mai aude cineva a spus: "A fugit dictatorul".

    RăspundețiȘtergere
  20. @Anonim,

    Sa inteleg ca urmeaza sa descoperi cine era proful de geografie si, mai apoi, lungimea cozii de matura? :)))) Despre lungimea cozii de matura chiar nu s-a scris nimic si e pacat sa se piarda un astfel de amanunt esential in stabilirea adevarului despre revolutie! succes!

    RăspundețiȘtergere
  21. Eu eram mica la Revolutie....aveam doar 2 anisori...nu-mi amintesc nimic :)).
    Ce bine imi pare ca a nins!Asa putem sa ne bucuram de iarna din plin!Ne dam cu placa,cu schiurile (in cazul tau), sania sau cu celofanul..:D...parca sunt altfel sarbatorile cand e zapada afara!:)

    RăspundețiȘtergere
  22. Eram in armata, mare pacat s-a facut in decembrie
    Intrebarea mea e alta. Daca ne-au trebuit 40-45 de ani sa-l de-a alti jos pe Ceausescu cat mai trebue sa-i mai suporta pe nesimtiti astia. O sa se duca de rapa tara asta, pacat ca avem oamenii de valoare in ea.

    RăspundețiȘtergere
  23. Gicu Magnificu nu vreau sa descopar nimic... stiu ce-a fost acolo!

    RăspundețiȘtergere
  24. Si eu eram la bunici in Decembrie '89. Nu-mi amintesc multe, deh aveam putin peste 7 ani; stiu insa ca atunci am auzit pentru prima data Hora Unirii, la televizor; si eram usor nedumerita... nu patrunsesem pe de-a-ntregul intelesul versurilor. Ceva mai tarziu mi-au explicat cum statea treaba cu Hora Unirii si ce a insemnat ea...

    RăspundețiȘtergere